vineri, 1 iulie 2011

Casa de naşteri

Motto:

A te separa de copilul din tine, este echivalent cu a te desparţi în mod voit şi conştient de puritate, seninătate şi fericire.


La 4 ani cunoştea deja o mulţime de cuvinte şi expresii a căror sens îi scăpau cu desăvîrşire...

Se ducea zilnic cu mama ei la Dispensar unde era şi Casa de Naşteri... Ştia că femeile şi doar ele nasc, că unele nasc uşor iar altele greu, în funcţie de ceea ce spunea nenea doctorul acela care învărtea gînditor ceaşca de cafea în mînă prin curte. Ştia că nenea doctorul găseşte nişte răspunsuri in cafea, pentru că altfel ce rost mai avea să învîrtă ceaşca şi să se holbeze în ea?!

Nimeni însă nu voia să-i explice ce e aceea naştere şi mai ales de ce se aud mereu ţipete şi vaiete şi nici măcar ce e aceea CASĂ DE NAŞTERI, iar toţi cei pe care îi întrebase amînaseră momentul unei explicaţii pentru cînd "va fi mare".

Fetiţa aşteptă cuminte să crească, măsurîndu-se zilnic în tocul uşii, că dacă s-ar fi luat după mama care îi spunea zilnic "vai ce mare te-ai făcut", ar fi trebuit să aibă deja vreo cinşpe metri.

Era sigură că există o legătură între agitatul cafelei din mîna păroasă a domnului doctor şi naşterea uşoară, pentru că el spusese odată uitîndu-se în cana de cafea şi ea nu uitase nicicînd:

- Gravida asta va naşte uşor!
- Nenea, ce e aia gravidă?
- Lasă că o să afli tu cînd te faci mare!

Îi făcuse cu ochiul, iar fetiţa înţelese că o aşteaptă grozăvii... "Cînd voi fi mare, am să beau cafea şi cînd am să învîrt cana, femeile vor naşte uşor şi toţi taţii vor veni la mine şi vor spune "Mulţumesc doamna doctor" şi eu o să le dau şi lor cafea şi-o să-i învăţ cum se roteşte ceaşca şi... stai puţin... Ce fac femeile cînd nasc?"

Fetiţa se răsuci pe-un picior şi intră în cabinet:

- Mami, ce fac femeile cînd nasc?

Mama o privi o clipă, ezită şi apoi îi răspunse sec:

- Copii!

Răspunsul năuci copila... Un stol de berze din mintea ei căzu lat la pămînt.

- Mami, pe unde ies copiii?
- Lasă, o să-ţi spun cînd vei fi mare...

Îi prăbuşise lumea şi găsise doar aceeaşi frază ce-o foloseau toţi adulţii cînd voiau să te trimită într-un viitor îndepărtat şi necunoscut, un viitor în care femeile ţipă născînd copii cine ştie pe unde...

- Hai să ne jucăm de-ascunsu', îi zise mama gîdilînd-o.

Fetiţa uită pe loc noianul de întrebări ce-o chinuiau şi ieşi în curtea plină de flori, halate albe şi ceşti de cafea agitate. "Toate  gravidele vor naşte uşor azi"

marți, 28 iunie 2011

Căsuţă neprimitoare

Coteţul găinilor era lîngă cuptorul de pîine pe care bunica îl mai folosea foarte rar, cu toate că fata ar fi dat orice s-o vadă pe bătrînă scoţînd din cămara răcoroasă unde mirosea mereu a slănină afumată, covata mare din lemn în care frămînta de seara aluatul pentru pîine, din care-i rupea şi ei întotdeauna o bucată şi-o lăsa să-l frămînte pînă se făcea negru în mîinile ei mici. O obseda să reuşească o dată măcar să împletească un covrig ca ăia de la magazinul de pîine din oraş, dar odată copt, nu mai semăna cu nici o formă cunoscută de ea.

Azi însă, după ce inspectase cărarea de sub vie, ieşise la poartă şi studie uliţa pustie, îi venise ideea să-şi mute coliba din magazia de lemne în coteţul găinilor ce se ascunseseră sub coşara de porumb la umbra şi lăsaseră domiciliul gol. Îşi cără cutiile goale de conserve, păpuşa şi nişte petice colorate în noua casă, unde ridicase praful mai devreme măturînd găinaţii uscaţi. Coteţul chiar arăta a casă în miniatură şi avea în faţa un fel de curticică delimitată de un gărduleţ din scînduri, iar fetiţa pusese de multă vreme ochii pe ea, dar pînă acum vreo săptămînă nu îndrăznise de teama cocoşului nebun pe care-l făcuse buna supă cu tăieţei.

Işi aranjă lucrurile şi aduse apă din găleata de la fîntînă pe care o turnă într-o cutie ruginită, apoi puse o mînă de iarbă, nişte boabe verzi de struguri şi găti o ciorbă, hrăni păpuşa şi nişte musafiri imaginari care tocmai îi lăudaseră noua locuinţa, după care începu să se scarpine de zor cam prin toate părţile corpului, constatînd că fusese invadată de nişte insecte minuscule şi roşii, de care nu mai văzuse încă.

Îşi adună repede vesela şi musafirii pe care-i informase secretoasă că are puţină treabă în casă şi e mai bine s-o aştepte cuminţi pe trepte şi scărpinîndu-se continuu, îi dădu tîrcoale bunicii:

- Bună, mă mănînca pielea rău.

Bătrîna îi studie pielea înroşită, îi ridică rochiţa şi-o întoase pe toate părţile:

- Te-ai băgat în urzici?

Fata negă scuturînd din cap, iar bunica o trase mai aproape. Simţise mirosul de DDT:

- Fată, tu ai fost în coteţ şi ţi-am spus că n-ai ce cota acolo, amu' eşti plină de păduchi, da' ai noroc că ăştia nu stau pe om...

Bătrîna o dezbrăcă şi-i scoase hainele afară şi doar o minune făcuse să nu calce pe musafirii imaginari ai fetei, ce şedeau liniştiţi pe trepte, la umbra viei.

Se înserase şi găinile îşi recăpătaseră domiciliul ocupat abuziv, iar bunica îşi luă nepoata cu ea în capătul străzii la poveşti cu vecinele, sub teiul înflorit, în ţîrîit de greieri.