vineri, 29 aprilie 2011

Gaina batrana face supa buna, dar ...

Mi-am adus aminte azi de un ritual de nunta care se intampla la noi in Bihor si anume, dansul gainii, in care o bucatareasa neaparat grasa vine chiuind un "iuiuiuiuuuuu" cu un platou pe care zace moarta si gatita o relicva antica a ceea ce a fost in urma cu ani de zile, o puica nevinovata si virgina.

Iata ca a venit momentul fatidic cand dupa ce nu mai da oua, lapte, branza, se cuvine sa dea carne pentru amatorii de senzatii tari. Cu adevarat tari si atoase, fiindca dupa ce s-a scaldat in supa de nunta, fiarta si rasfiarta, e la fel de frageda ca o cizma de cauciuc nepurtata.

Ziceam ca vine grasa cu mortaciunea si chiuie, descanta semi-porcos facand aluzie la iminentul futai al mirilor, dar si al nasilor care in acceptia ei, e la fel de iminent, doar ca dupa terminarea negocierilor, singura actiune sexuala care se poate intampla este oarecum retorica si i se adreseaza bucataresei direct: "Nu te-ar fute pe tine stele din cer?!"

Am dat pe gloaba aia batrana 50.000 lei, in timpuri imemoriale, ceea ce mi-a provocat ulterior un inceput de ulcer, un usor tic nervos la mana dreapta, si-o mica alergie la pasari in general. In plus, vocabularul meu a cunoscut noi progrese si imbogatiri prin preluarea de la conationalii mei unguri, cele mai elaborate, stufoase, apasate injuraturi. Nu dau exemple, ca abia au trecut Pastile.

Mi-am propus sa tin gaina cat de mult posibil, avand astfel sentimentul ca banii aia erau inca langa mine. As fi vrut s-o conserv cumva, sau s-o tin in formol, ca de inramat nu era posibil si nici in vitrina nu se cadea s-o asez, nu de alta, dar n-am vitrine.

Abia ce ma consolasem cat de cat, cand am primit caseta cu nunta si-am citit clar pe buzele bucataresei in timp ce belea fasolele smechereste dupa ce s-a vazut cu banii-n mana: "ce proasta-i asta". "Asta", eram eu.

marți, 26 aprilie 2011

Scurta mea experienta la Invierea de la Roma, sau cum se manifesta ortodoxia in diaspora

N-am tinut mortis sa ma duc la biserica in noaptea de Inviere, cu toate ca in tara e una din rarele ocazii in care ma prezint plina de cucernicie si sentimente alese in lacasul Domnului.

De data asta, nu mi-a trecut prin cap sa ma duc pentru simplul motiv ca nu aveam habar ca se tine si aici, dar cum popii si politicienii romani au un simt deosebit pentru "cascaval" fie el si peste mari si tari si cum in patrie o mai fi scazut apetitul enoriasilor pentru constructia de biserici la fiecare statie de tramvai, popii si-au mutat patrafirele sfinte si gandurile preacucernice si aducatoare de bani cash in diaspora.

Aici, preafericirile lor au amusinat comunitatile mai stufoase si-au facut demersuri pentru obtinerea unor lacase de rugaciune fara de care badantele, heirupistii de pe santiere si tarfele n-ar mai fi putut trai si fara de care n-ar mai fi putut sa acceada la iertarea pacatelor si sa-si asigure un loc in rai. Ala de dupa viata, desigur, ca la asta de pe pamant cica au acces doar aia cu adevarat pacatosi.

Lacasele de care ziceam, arata ca niste hangare goale decorate provizoriu cu un paravan colorat in loc de confesional, icoane si cruci stralucitoare.

Dupa obtinerea spatiului, ca asta este de fapt, o afacere cu spatiu, capital social ca orice intreprindere, se purcede agresiv la strangerea de fonduri pentru constructia urmand arhitectura costisitoare si sfanta desigur, a bisericii ortodoxe.

Sa nu-si inchipuie nimeni ca eforturile popilor din diaspora sunt marunte, asta datorita faptului ca romanii truditori in afara tarii care-si castiga banii cu greu, cu pretul umilintelor de tot felul, nu sunt atat de dispusi sa arunce cu banii sperand la mantuire. Indraznesc sa spun ca nu sunt dispusi sa arunce cu banii nici in alde Guta, asa cum ar face-o in patrie, darmite sa sature insatiabila foame a popimii ortodoxe. De aceea, riscul ca Roma sa devina peste 10-20 de ani o capitala a ortodoxiei si campioana la biserici pe mia de metri patrati, este extrem de redus, daca nu chiar un deziderat imposibil de realizat.

Totusi, la unul din hangarele alea de Pasti a fost lume multa, cocalari cat a cuprins curtea, freze permanentate, jargon italo-roman, figuri indobitocite si lumanari la suprapret 2 euro bucata, plus inghesuiala specific romaneasca, deci nejustificata.

Cristos a inviat mai repede, dupa ora Romaniei, asa ca am pierdut momentul. Am prins in schimb imbulzeala bovina la luat lumina, cu toate ca mi se parea logic ca lumina sa se ia din mana in mana, sau, ma rog... din lumanare in lumanare, dar cum logica are oarece legatura cu inteligenta, prefer sa nu comentez mai mult.

Am iesit din hangar cu o imensa parere de rau, aceea ca n-am ramas in pat la TV, unde in cele din urma as fi adormit in liniste si pace si cu o economie de 4 euro cat m-au costat lumanarile.