vineri, 25 martie 2011

Revelatia domnului Micle

Desi toata viata se ghidase dupa principii sanatoase ca de exemplu "nu e ciorba ca gratarul si nici scaun ca-n crasma", domnul Micle se trezise la batranete sarac lipit, un ratat batran si bolnav de TBC si o mica ciroza hepatica.

Toate stradaniile lui din tinerete se dovedisera absolut inutile, desi crezuse cu tarie in steaua lui si incercase fel si fel de flick flackuri intelectuale in a-i determina pe altii sa bage mana-n buzunar si sa sprijine afacerile lui bulgaresti si anume "tu vii cu banul si eu cu ideea". Degeaba, nimeni nu paruse interesat dincolo de a asculta politicos ideile lui marete si aducatoare de castiguri fabuloase si-n concluzie, nu finantase cu mai mult de contravaloarea unui pachet de tigari si eventual, cei mai generosi si de cea a unei vodci ieftine.

Domnul Micle ajunsese pe la 45 de ani si primul soc i l-a servit nevasta, parasindu-l cu cuvintele "da-te dracului, ca nu esti bun de nimic".

Al doilea soc i-l dadu medicul cand il anunta ca trebuie sa se lase de fumat, sau crapa. Se lasase cu greu, consolandu-se cu vodca, dupa care isi privi de sus toti amicii fumatori "da-va dracului, n-aveti vointa".

Al treilea soc il primi de la alt medic, care-i spuse sa se lase si de baut. Asta nu-i mai promisese ca nu crapa, doar ca dureaza ceva mai mult pana da ortul popii.

Mare-i fu tristetea, dar lasa cu eforturi inimaginabile si atroce durere in suflet, plus doua cure de dezintoxicare la spitalul 6 unde-si vomitase matele vreo trei saptamani cu intrerupere. Nici de data asta nu scapasera amicii de "da-va dracului de betivani nenorociti".

Ajuns din ce in ce mai ramolit pe la 52 de ani, cu toate ca puteai jura ca are vreo 62 pe putin, se vazu in sfarsit asa cum il vedeau altii: un ratat batran plin de ifose si cu capul plin de cai verzi. Constatase asta intr-o dimineata cand dupa ce tusise ca un magar si scuipase pe langa wc, isi aprinse o tigara ascunsa demult, isi turna un pahar mare de vodca si cu intelepciune-si zise: "da-ma dracului de prost".

Poveste din beci

Era pe vremea cand Mona Grasa se mutase in chirie din cauza ca tata-su vitreg n-o mai voia in casa si ea gasise o camera in scara cu Doru pe care-l iubea in secret si cu care impartasea aceeasi pasiune pentru orice fel de bautura de la zeama de gunoi in sus.

Cand vanzatoarele de la Alimentara incepusera sa se uite mai cu atentie la ei cand intrau dar mai ales cand ieseau dintre rafturi si se vazura atfel in imposibilitatea de a-si procura lichior Primula gratis, dadusera iama in spirtul medicinal al doamnei mama lui Doru, ocazie cu care spulberarara pentru totdeauna mitul precum ca filtrarea prin paine sau prin orice altceva schimba gustul, culoarea sau mirosul spirtului.

Il bausera fara mofturi asa plin de firimituri in intimitatea beciului in care Doru isi amenajase o camera in care stilul predominant era inspirat din filmele indiene, cu toate ca in coltul din stanga la intrare, spanzurase un paianjen urias din fier forjat pe o panza facuta din sfoara alba, asa, de efect artistic.

Se adunasera ca in fiecare seara si-l gasisera pe Doru cu un turban infasurat pe cap dintr-o carpa de Lurex pe care o sutise de la ma-sa, rest de la un costum de nasa facut la croitoreasa de la parter. Facusera putin ochii mari cand il vazusera fardat si nitel rujat, dar inca nu-l banuiau prea tare de inclinatii ciudate mai cu seama ca avea si bulina aia rosie in frunte ca in filmele marca Bollywood a caror fan infocat era si a si ramas pe viata.

Dinu si fata se asezasera pe canapeaua din placaj pe care Doru asternuse o cuvertura colorata ce nu mai trebuise prin casa si incepura sa zdrangane la chitara niste acorduri folkiste, caci se gaseau in plina perioada creatoare, dar Doru daduse drumul la casetofon si intrerupse brutal nasterea unui viitor hit international.

- Hai ma Doru, lasa-ne dracului cu Raj Kapoorul tau, se tangui fata taind cu mana aerul mirosind a beci si mucegai.
- De ce nu va carati voi in pula mea d-aici? veni replica ce-i lasa cu gura cascata.
- Ce-ai ma, te-ai dilit?
- Taica-meu are o gagica, facu Doru si lacrima instant. O inseala pe mama, iti dai seama?

Inceta orice zdranganit si se parea ca fiecare se gandea cum dracu isi gasise ta-su lu'asta amanta, ca era urat si avea fata toata gauri de la o acnee juvenila din adolescenta, mostenita de altfel si de fiu-sau a carui obraji erau numai un crater si-o cicatrice.

Fata se gandi apoi la doamna mama lui care era o femeie simpla, de fapt muuuult prea simpla, atat de simpla incat il alaptase pe fiu-sau pana la 3 ani jumate si nu i se paruse nimic deosebit sau anormal.

Doru isi mai turna putin spirt si ciocni cu Mona, asta dupa ce intrebase cu jumatate de gura un "vreti si voi" si multumit de refuz, dadu pe gat lichidul albastru dupa incepu sa lacrimeze pe foaia de hartie pe care incercase sa creeze un sari colorat pe care i-ar fi placut sa-l poarte chiar daca era de femeie. Sau mai ales de aia.

- Hai ma, nu mai plange il sustinu Dinu barbateste, ca si maica-mea cred ca-l inseala pe tata.

Aici fata devenise atenta, pentru ca ea mai auzise varianta asta, doar ca mama lui Dinu nu-si insela barbatul cu un alt barbat, gurile rele spuneau ca-l inseala cu o femeie despre care se stia ca e lesbiana, tot din barfe si povesti ca de dovedit nu prea era posibil.

- Ma-ta e o curva, mormai Doru mototolind hartia cu desenul.

Dinu sari in picioare, sprijini chitara de perete si se rasti:

- Ce-ai zis ma? Mama e curva?

Privindu-i pe fata o umfla rasul; Dinu era atat de slab incat privit din profil parea o dunga, iar Doru gras si pastos, efeminat si se stia prea bine ca n-a dat nimanui o palma in viata lui.

Ii desparti cu usurinta pentru ca niciunul dintre ei nu avea chef de bataie cu adevarat, dar asa ramasesera cu intentia si asta salva oarecum onoarea stirbita atat a lor, cat si a mamelor in cauza.

Doru schimba caseta si imediat se auzi o tanguiala din "O floare si doi gradinari", iar din chitara lui Dinu, singurele doua acorduri pe care le stia fata din "Odata am ucis o vrabie".

Mona bause intre timp aproape tot spirtul, fapt ce se lasase cu un nou prilej de galceava, dupa care plecasera amandoi in misiune la Alimentara de unde se intoarsera victoriosi cu doua sticle de lichior de nuci. Le bausera in seara aceea, dupa care Doru adormi cu capul pe alt desen, iar Mona se prabusise pe canapeaua din placaj, unde sforai si pufai pana dimineata.

Dinu si fata iesisera si mai zdranganira vreo ora pe banca din fata blocului, se uitara lung dupa tata lui Doru care venise cu mainile-n buzunare si parea neobisnuit de vesel.

Fata se uita cu subinteles la Dinu: Asta vine de la curva aia...
Precis, intari Dinu si-si vazura mai departe de zdranganeala.

Se lasase intunericul si acordurile moi se auzeau pana departe. Vocea fetei suna curat si linistitor intrebandu-se asemeni Joannei Baez "How many years can a mountain exist"... De la etajul 3 se auzea mama lui Doru plangand si implorandu-si barbatul sa n-o paraseasca.

luni, 21 martie 2011

Concurs

Nici Nibiru n-a venit, nici Luna nu ne-a omorat.

Acum cica, profetiile astrofozocienilor se orienteaza mai in viitor, respectiv in 2014 cand cica o sa ne inghete curul la toti, ca vine era glaciara.

Pana una alta, sa ne scarpinam in crestet si sa cugetam: vrem cu atata ardoare ca lumea sa se sfarseasca? Daca da, unde te vezi peste 10 ani? Plutind pe-un norisor roz sau clocotind intr-un cazan cu smoala?

Te vezi renascut spiritual intr-o alta dimensiune sau tarandu-ti zilele de la una la alta aici pe pamant cu rate la banca si copii de crescut?

Raspunsul cel mai tare va fi premiat cu un bilet folosit de metrou in valoare de un euro. Accept si cecuri fara acoperire, ca deh... oameni suntem si la toti ni-e greu.

Va astept pana duminica cu noi apocalipse. Rog seriozitate.