duminică, 13 martie 2011

Roma, vrei sa fim prietene putin?


Incerc sa gasesc o modalitate de a ma imprieteni cu Roma, de aceea cand am timp, o iau la pas cu aparatul foto de gat. Daca nu reusesc sa leg o amicitie cat de cat, macar sa raman cu imagini frumoase, pentru ca si Roma e frumoasa insa, doar cea istorica. Roma moderna vazuta din metrou e stresanta, murdara, galagioasa si manjita de grafitti.


Sunt deasupra orasului... aici miroase a fan cosit, pardon: a gazon proaspat tuns si ciripesc pasarelele de crapa. Imi place Roma, ca n-o aud si pentru c-o vad de sus, doar cladirile: ochii nu-mi obosesc privind masini si oameni, urechile nu percep forfota, vocile, claxoanele.


Pregatita de coborare si indirect, sa nu-mi mai placa Roma odata iesita din micul paradis verde. Regret ca nu-s in stare sa fotografiez decat ce e frumos, altfel as fi pozat muntii de gunoaie de pe marginea drumurilor, de pe trotuare, de pe traseul metroului, din statii, de pe spatiile verzi, tonele de cacati de caini printre care faci slalom prin parcuri.

Si ca o razbunare istorica... Conationalii nostri contribuie din plin la jegul general cu coji de seminte, chistoace si sticle goale de bere ce devin astfel punct de reper: acolo unde abunda, e semn ca o comunitate importanta de romani isi face veacul, traieste si se distreaza ca la ea acasa, in evul mediu.