joi, 10 martie 2011

De la pescuit

Fetita venea pe ulita fluierand cu undita in spinare, iar in urma-i se scalambaia cretinul satului, ala de golise un borcan cu rame pe spinarea ei si-o speriase de avusese cosmaruri trei zile de fusese nevoita bunica-sa s-o cheme pe mama, ca nu mai stiuse ce sa-i faca.

Fata tragea cu coada ochiului la urmaritor, prefacandu-se nepasatoare, dar strangea batul noduros caruia bunicul ii legase un fir de pescuit si-un carlig. Nu era acelasi bat de ieri, pentru ca fata nu se atingea de rame, de sila si greata si-o teama de neinteles, de aceea tot ce putea ea prinde la canalul colector, erau lipitorile ce se agatau din greseala in carlig ce sfarseau la loc in apa, cu undita cu tot.

"Daca se apropie de mine, isi zise, ii dau o undita peste fata de-i sar ochii-n sant."

Animata de ganduri razboinice, se mai imbarbata nitel si fluiera si mai tare si balangani batul pe umar, doar-doar i-o scoate idiotului vreun ochi "din greseala".

Baiatul incepu sa topaie in urma ei, razand si strigandu-i "fricoasa" si "bleaga de oras", apoi isi infipse mana-n parul ei scurt de la ceafa si o trase in spate cu putere. Fetei i se pusese nodul acela in stomac, ca de fiecare data cand se temea.

De data asta insa, isi aduse aminte de cosmarurile alea si dupa ce se smulse din mana lui, il croi pe unde apuca cu batul, cu furie si dorinta de razbunare.
Baiatul surprins, nu reusi decat sa-si puna mainile pe fata, sa sara de pe un picior pe altul si sa sasaie de usturime. Pe fata lui se citea uimire, iar din calau si persecutor ce-i fusese fetei, se trezi victima miorlaitoare:

"Nu mai daaaaa, ca nu-ti mai fac nimiiiiic!"

Cu greu se opri fata, iar cand o facu il puse sa jure ca o lasa in pace in vecii vecilor. Baiatul isi trase nasul si jurase, apoi o rupse la fuga, amenintand-o cu pumnul de la distanta:

"Lasa ca te prind io, sa vezi tu ce patesti!"

Fata insa, multumita si usurata, stiu ca vremurile lui de tiranie apusesera. Tuguie buzele si fluiera si mai tare, pe masura ce se apropia de casa bunicului caruia pe seara ii povesti isprava si-si primi laudele si pupaturile intepacioase si bonus, o felie mare de sunca si-un carnat afumat aproape cat undita ei de lung.

duminică, 6 martie 2011

Furtuni, spaime si gaini

Plouase cu tunete si fulgere iar fetita se pitise in coltul camerei tremurand, cu toate ca de fiecare data isi repeta in gand ca zgomotul si lumina nu-ti fac nimic rau.

Odata se grozavise si statuse nemiscata dar cu inima cat un purice la portita dinaintea usii de la intrarea in casa, usita ce impiedica gainile sa intre si se incurajase de una singura sa nu se mai teama de furtuna, pana cand un traznet bubui atat de tare incat in urmatoarele secunde se trezise sub masa din capatul coridorului si hotarase in clipa aceea ca e mai sanatos sa-ti fie frica si sa stai ascuns pana trece.

Nu iesi din coltisorul ei pana se asigura ca doar stresinile mai curg. Iti capul si privi pe geamul mic: pe ulita siroiau fuioare de apa la vale. Ii amortise piciorul ce si-l tinuse sub ea si se ridica cu greu, apoi cu precautie iesi in curte, isi dadu sandalele jos si le puse pe treapta de la intrare, apoi cu talpile goale, mangaie varfurile firelor de iarba uda.

Gainile iesisera si ele de pe unde se ascunsesera si scurmau dupa rame. Cocosul batu din aripi si cucuriga umflat in pene. Fata tresari aducandu-si aminte de cocosul ce-i sarea mereu in spinare, de-l taiase mama de frica sa nu-i scoata ochii.

"Poate te face mama supa si pe tine" ii zise ea cocosului.

Isi desfacu bratele si dadu iama intre gaini, fugari cocosul pana se umplu curtea de pene. Cand il vazu cocotat pe gardul lui Baciu Ciuca, cloncanind de spaima, socoti ca fusese de ajuns, dar mai facu razand cu toata gura un pas amenintator spre el, ca sa-si asigure victoria.

Lua un bat de pe jos si incepu sa scurme si ea dupa ramele lipicioase ce se infasurau ca proastele dupa lemnul subtire fara sa stie ca in clipa urmatoare vor atarna in ciocul vreunei gaini, caci fetita isi pusese in minte sa hraneasca pasaretul, poate din usoara remuscare pentru deranjul de mai devreme sau pentru ca se plictisea si mama-i luase scara de la pod de teama unui cuib de viespi pe care cu toate amenintarile si punerile in vedere, fetita nu se putea abtine sa nu-l zgandare mereu.

Taie ultima rama in doua cu batul privind cele doua bucati zvarcolindu-se si se incalta la loc.

"Ia sa vedem cine trece pe ulita" sopti ea si iesi in poarta.

De departe se auzeau talangile bivolilor ce veneau de la pasune. Curajoasa, se aseza pe lavita, isi potrivi rochita rosie cu flori si balangani din picioare pana ce coarnele primului bivol se itira de peste deal. Sari de pe bancuta si se furisa in pragul portii, cu usa intredeschisa ca sa poata intra cat de repede. Nu astepta insa nici cel mai mic semn de agresiune din partea animalului si tranti cu putere poarta.

Se uita insa la cireada neagra si plina de bale atarnande prin crapaturile gardului, cu teama si fascinatie. Auzise ea ca bivolii inebunesc cand vad rosu, te iau in coarne si-ti gauresc burta si dup-aia iti ies matele afara si daca nu le bagi repede la loc, mori sau faci incurcatura de mate ca baba aia de langa scoala de i se incalcisera toate-n ea si o dusesera la spital cu Salvarea.

Dupa ce imaginea intestinelor atarnande din burtica ei mica se estompa, isi aminti de toate bolile de care auzise la dispensarul maica-si si se intreba pentru a mia oara cum e aprinderea de plamani, cine si de ce ti-i aprinde si ce e asa mare lucru sa arunci cu apa si sa-i stingi.

"Oamenii mari ma enerveaza cateodata" isi zise si completa imediat "afara de mami".

Iesi in fuga pe poarta si alerga in intampinarea femeii ce cobora dealul cu mersul ei leganat. O imbratisa si-si lipi capul de mijlocul ei.

"Heeei" o ciufuli mama razand, "Iaca fetita mea".

Isi potrivi manuta in palma femeii si pasul cu al ei. De nimic nu-i mai era frica acum.