vineri, 25 februarie 2011

Mici rafuieli domestice

Barbatul trecu puntea ingusta ce lega cele doua maluri ale vaii cu usoara dificultate, parte datorita ingustimii, parte datorita cantitatii de alcool cu care se cinstise cu alti ceferisti si amici ocazionali la carciuma din Tileagd, dupa ce luase salariul.

Lalaia un sfert de cantec pentru ca niciodata nu reusea sa retina mai mult de-o strofa sau refrenul, pentru simplul motiv ca le-nvata doar in diferite faze de betie, iar vocea lui placuta si calda facea ocolul gradinilor ce se terminau in valea pe care tocmai o traversa.

-Doamna felcerita, zicea femeia care aducea dimineata laptele, mandru horeste barbatu' dumetale... Daca nu ti-l traba , ti-l iau io!
-Ia-l si mereti invartindu-va, facea doamna felcerita cu marinimie, dar si cu incantarea femeii ce are in posesie o asemenea comoara de barbat.

Il besteli apoi pe omul pe jumatate adormit de bautura si epuizat de echilibristica peste punte si efortul de a ajunge uscat acasa:

-Te rade tat satu' mai omule ca vii cu capu' plin si in loc sa-ti tii de gura, mai si behai ca magaru' sa te stie tata lumea ca tu vii acasa pe sapte carari!

Barbatul zambea intr-o parte, o privea gales dornic s-o induplece sa nu-l mai certe:
-Nu fi rea mai muiere, ca ma duc la Viorica...
-Da' barem de te-ai duce sa ma scap de tine si sa vii cand te-oi chema io inapoi!

Barbatul adormise insa cu capul pe masa langa cojile de ceapa si sticla cu lapte, iar femeia il zgaltai pret de un sfert de ora pana reusi sa-l ridice si sa-l tranteasca cu ciuda in pat:
-Bata-ti Dumniezo matele sa-ti bata, astazi si maine!

miercuri, 23 februarie 2011

Lucica si niste nelamuriri concrete

Pe vremea pe cand credea ca gaina face oua pentru ca o bate cocosul cu ciocul in cap si ca purcica rosie pe care o botezase Lucica, precum fetita vecinilor de peste gard, era animalul ei de casa si-o lasa sa o taraie de cracul pantalonilor prin curte pana o muscase de deget si ma-sa hotarase ca porcul crescuse si nu-l mai lasase la joaca afara din cotet, fata simtea ca cresc in ea intrebari care necesitau numaidecat raspunsuri si demonstratii.

De pilda, o macina de ce fac baietii pipi din picioare si de n-ar inceca si ea. Simtise ca experimentul trebuie sa fie oarecum secret, nu stia insa exact de ce, dar cum se izola mai mereu in lumea soaptelor sale si in momentele acelea avea impresia ca e singura in univers, facu pipi din picioare pe movila din mijlocul curtii care fusese odata un maldar de gunoi de grajd.

In momentul in care realiza ca se umpluse de pisat pana in sandale, o auzi pe mama Lucicai strigand de peste gard: "Da' ce saracie faci acolo, fata? Te spun io la ma-ta!"

Fata rosi si fugi impleticindu-se in chiloteii ce-i atarnau pe la glezne injura cu naduf cum il auzise pe Petrica injurand vacile neascultatoare: "Prescura si altaru' ma-ti!"

Vecina plecase insa, multumita de mica razbunare pentru botezul neispirat al purcelei, ca prea se uitase crucis in curtea fetei de vreo doua luni si parca-i mai venise apa la moara. Fericita fuse doar pe la Craciun, cand Lucica pieri de cutit, iar fata jeli trei zile.

Ma che cazzo?

"Daca ar disparea Romania de pe fata pamantului, nu mi-ar parea rau, de fapt chiar m-as bucura" zise cu emfaza o focsaneanca pricopsita de 15 ani pe taramuri straine.

Foscaneanca interpreteaza absenta oricarei expresii de pe fata italiencei dupa cum o duce capul si gasind ca cele spuse de ea sunt pe placul "stapanei", se jura ca vrea sa se incinereze dupa moarte, ca cenusa ei sa fie aruncata deasupra Romei din care ea simte ca face parte si care evident, nu s-ar putea lipsi de ramasitele ei pretioase.

Vorbind un fel de moldovineasca amestecata cu expresii triviale italienesti, mancand doar paste si rahaturi semipreparate, tragandu-se de sireturi cu italienii la care lucreaza, sau cel putin avand impresia ca o face, se crede indreptatita sa se considere "de-a lor", uitand ca pentru ei ramane femeia care le face curat de doua ori pe saptamana in casa, le spala buzile si chilotii.

Nu sunt nici uimita si nici dezgustata pentru ca ma gandesc unii au rabdat foame si frig acasa, iar Italia le-a oferit o bucata de cozonac castigat cu pretul mandriei care poate n-au avut-o nicicand, a demnitatii pe care n-aveau cum s-o piarda din simplul motiv ca nu i-a incurcat niciodata.

Cum altfel poti sa scuipi peste umar obrazul patriei din care te-ai nascut si ai devenit om sau vita pe doua picioare...

Nici mie nu-mi lipseste Romania, dar din cu totul alt motiv: o am mereu in inima si-n gand, e parte din mine, din sufletul meu, din samanta stramosilor ce mi-au dat viata, din fiecare pas pe care-l fac oriunde.

Tot in suflet e si pamantul framantat de copitele cailor, amestecat cu sangele dacilor si a romanilor deopotriva, a turcilor si a tatarilor si a fiecarui talhar ce-a pus vreodata piciorul pe el.

In inima mi-e sunetul viorii si a fluierului, a doinelor, culorile vii si cusaturile mestesugite de pe costumele populare, dar mai ales minunea de limba romana cu dulceata si profunzimea din cuvintele ei, pentru ca romaneste visez, gandesc, iubesc si mi-e dor.
Multumesc pentru foto lui Dada Mamusa

In inima mi-e taranul acesta descult si barbos ce poate n-a cunoscut decat amar si jale, foame si frig, impilare si lant ca cel de la gatul cainelui sau si poate are azi un stranepot ce-si spurca neamul prin straini si de care i-ar fi rusine.

Sunt romanca! Ma che cazzo?

luni, 21 februarie 2011

Impresii

Iesi pe balcon si privi rasaritul de deasupra orasului ce nu-si contenea vuietul. Acum parea un monstru ce dadea semne de trezire cu smogul ce plutea deasupra-i, cu zgomotul de fond ce nu inceta niciodata. Isi sorbi absenta cafeaua si-l saluta pentru prima data: Good morning Rome!

Socul de la inceput se estompase treptat si se-ntreba daca va ajunge vreodata sa iubeasca orasul, sau daca plecand ii va lipsi. Isi aduse aminte de teama din primele zile si de dezgustul ce-o cuprinsese vazand mizeria generala de pe langa liniile metroului si de pe strazi.

Italia i se infatisase in cu totul alta lumina decat o stia ea in scurtele experiente turistice in nord, experiente ce-o facusera sa se indragosteasca de tara asta ce paruse pana mai de curand zidita de ingeri. Roma o dezgustase si-o dezamagise si doar Columna lui Traian, Colosseumul si Capitoliul ii sugerasera ceea ce stia din cartile de istorie si-i ridicasera oarecum moralul.


"Sunt o provinciala fara leac", isi zise si sorbi din cafeaua ce se racise in aerul rece al diminetii.

Iesi mai tarziu si constata ca-n fiecare zi ca tot al treilea trecator e roman, moldovean mai exact, de parca se mutasera toti razesii lui Stefan la Roma.

"Mi-e dor de-o vorba ardeleneasca", gandi ea privnd cu repros miile de coji de seminte de pe langa bancile din statia de metrou si pe cei ce le scuipau dezinvolti ca pe ulita la ei in sat si revazu in minte inscriptia de pe un zid "Romeni di merda - girasole", apoi zambi amuzata: "V-a trebuit sa cotropiti Dacia, acum va cotropim noi pe voi"

Istoria se razbuna.