joi, 3 februarie 2011

Proiecte marete, esecuri mititele

Carase apa cu canta cea mare de tabla si in doua randuri se-ncumetase cu cate una in fiecare mana, pentru echilibru si ca sa arate celor ce treceau pe ulita cat e de fortoasa si cum nu se da inapoi ea de la munca.

Ce insa nu stiau babele strazii ce-o laudau cu voce tare era ca apa adusa cu atata truda de la arteziana din coltul strazii, nu era nicidecum pentru spalat rufe, udat zarzavaturi, ci pentru piscina ce si-o sapase in curtea pasarilor. Initial, vrusese s-o faca aproape cat un bazin olimpic insa pentru ca in palme aparusera niste basici maricele de la harlet, proiectul se micsorase treptat pana ajunsese la dimensiunile unui lighean, atat ca suprafata, cat si ca adancime.

Captusise piscina cu plastic gasit prin camara bunei si cu toate ca se asigurase ca izolase temeinic, dupa primele deversari de apa, plasticul alunecase iar interiorul bazinului ajunse o balta mocirloasa in care pluteau deja doua-trei rame.

Fata se scarpina in crestet si injura apasat dupa ce se asigura ca nu e nimeni prin preajma s-o auda, mai ales buna care zicea ca-l manie pe Dumnezeu cand suduie. Adunase fata bunatate de sudalme de pe la carciuma unde intra dupa bomboane acrisoare si uneori trimisa dupa bunu care uita sa mai dea si pe-acasa.

Fata lua iar harletul si se opinti sa astupe groapa:
Pizda ma-si, bombani ea, acum trebuie sa merg la strand sa-mi fierb matele in apa aia calda cu toate babele din sat. Ca n-au stiut si ei sa faca un bazin cu apa rece...

Intra in casa si scotoci dupa prosoapele bune ale bunicii. Puse unul pe umar si iesi pe poarta fluierand: Ce bine era daca eram baiat, visa ea... Stateam toata ziua la pescuit pe canal, nu ma freca nimeni la cap sa-nvat sa fac mancare si cipca.*
O auzi pe buna-sa strigand-o din poarta si se facu ca n-aude. Grabi pasul fluierand si mai tare, zicand in gand: ia mai lasa-ma cu cipca aia a ta odata!


*cipca (cipke)= dantela

duminică, 30 ianuarie 2011

Mica lume

- Pac-pac, esti mort!

Baiatul se pravali artistic in iarba moale, atent ca in cadere sa nu se juleasca. Isi dadu ochii peste cap si ramase asa cateva secunde, pana ceilalti hotarau ca poate sa invie si sa continue jocul de-a razboiul.

- Uite ma, tiganul in tomberon! striga unul. Hai sa trantim capacul pe el.

Aruncara betele de lemn ce le folosisera pe post de pusti si mitraliere si alergara furisati in directia conteinerului pe langa care putrezeau de o saptamana gunoaiele. Trantira cu zgomot capacul de fier peste bietul om ce scotocea dupa resturi de mancare.

Cateva clipe parea ca omul lesinase de spaima inauntru, iar cand in sfarsit se auzira injuraturi, copiii o rupsera la fuga chiuind si razand si felicitandu-se reciproc pentru nemaivazuta vitejie.

Tiganul isi iti capul murdar din conteinerul imputit si ameninta cu pumnul in directia liotei de copii care-i faceau obscene de la o distanta unde se simteau in siguranta si oricum, daca ar fi fost in pericol era destul ca vreunul dintre ei sa-si strige parintii si tiganul ar fi fost declarat vinovat si alungat dupa o judecata mai putin decat sumara.

- Acum ce facem? intreba unul. Jucam ratele si vanatorii?

- Eu n-am chef, ma duc in casa ca vine tata de la lucru si nu mi-am facut temele, raspunse altul privind cu vaga ingrijorare spre capatul strazii.

Asta le aminti tuturor de partea mai putin placuta a zilei si se imprastiara fara tragere de inima prin case.

Strada ramase pustie... Rar trecea cate o masina intinzand cu cauciucurile liniile de creta ce marcau terenul de fotbal si desenele colorate ale fetitelor.

Linistea va ramane stapana aleii pana mai pe seara, cand zecile de copii lipsiti de alta grija decat cea a jocurilor, eliberati de povara temelor si a cicalelilor parintesti, vor umple cu pasii si vocile lor curate asfintitul.