vineri, 2 septembrie 2011

Mi-e dor

Ţi-am simţit mirosul, atingerea
Îmbrăţişarea caldă.
Prezenţa ta era atît de vie
Şi eu atît de fericită strîngîndu-te
În braţe.

Te revedeam în sfîrşit
După atîta vreme
Ştii cît a trecut?

Cînd ai plecat te-am petrecut
Plîngînd.
Lacrimi sărate şi nici un sunet...
Ştiam că nu te-ntorci,
Doar că eternitatea-mi părea mai scurtă.

Mi-e bine
Pentru încă o vreme, visul
Îmi e de-ajuns.

Mi-e dor de tine
De mîinile tale mici şi aspre,
De paşii tăi mărunţi pe care
I-aş recunoaşte dintre toţi,
Ai celorlalţi de pe pămînt.

Mi-e dor de tine, mamă.


5 comentarii:

  1. pup şi eu, moldoveanca mea veselă :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa m-ai facut sa plang de numa!

    RăspundețiȘtergere
  3. buna as dori si eu un schimb de link daca s poate cu http://povestirispirituale.blogspot.com/ lasa-mi un com

    RăspundețiȘtergere