duminică, 18 septembrie 2011

Cît durează dragostea, sau cît de des o confundăm cu sexul

Motto:
Tudor Arghezi într-o prelegere: Dragostea se poate face în mai multe feluri: cu degetul, cu limbaaa...
Un student mai îndrăzneţ: Cu pula, maestre!
Tudor Arghezi: Aaaaaa, mi-aminteeeesc...

Nu vreau să ţin un discurs asupra modalităţilor de a face dragoste sau sex, ceea ce pînă la urmă e cam totuna... Vreau doar să contrazic o teorie conform căreia dragostea ţine trei ani. S-a scris şi un bestseller despre asta şi cum sunt mereu contra, am nişte obiecţii, după cum urmează:

Dragostea nu are cum ţine trei ani, pentru simplul motiv că a fost inventată pe vremea trubadurilor, respectiv prin secolul 16 or so... Cam pe cînd soţii şi logodnicii erau plecaţi în cruciade să vîre cu forţa creştinismul pe gîtul altora şi rămîneau acasă adolescenţii, ologii, şi alţi handicapaţi cărora hormonii le zburdau prin creieri şi alte alte organe în aşa fel încît, au inventat serenadele pe sub balcoanele nevestelor în călduri şi fecioarelor excitate.

Dragostea e supraevaluată şi-n timpurile moderne şi Holywood-ul vine în sprijinul teoriei mele: toate filmele de dragoste se termină cu ei doi pierzîndu-se în zare, înotînd în mare, creînd iluzia unei fericiri eterne. Să fim serioşi... Filmul ne demonstrează că ori el, ori ea, sunt rataţi, ce garanţie avem noi că rataţii ăia vor deveni ceea ce ni se sugerează că vor deveni? Adcă, cine-a mai văzut rataţi reuşiţi? În afară de rataţii care sunt atît de rataţi încît merită superlativul...

Dragostea ţine cam cît ţine sexul bun. După ce sexul bun se transformă într-o sarcină întîmplătoare, dragostea nu mai e ce era. Se transformă tacit într-o orăcăială continuă cu miros de pişat, în partide de sex cu urechile ciulite la "ăl mic" şi-n general, într-o corvoadă.

Dacă dragostea nu se materializează într-un plod, se transformă într-o goană după obţinerea lui şi aici, intervine futaiul  în scop nobil.... Fiecare dat din cur devine astfel, un aport la evoluţia omenirii, o cauză nobilă, un ţel. Toţi destrăbălaţii din jurul vostru care se fut doar din plăcere, devin nişte desfrînaţi, ce se dedică doar plăcerilor fizice, spre deosebire de tine care vrei să contribui la demografie, stratul de ozon şi la salvarea delfinilor şi a balenelor. Tu, automat devii un sfînt, pe cînd ceilalţi care nu au intenţii de a procrea, devin nişte tîrfe ieftine.

După ce ai reuşit cu chiu cu vai să faci un plod care-ţi va mînca 20 de ani din viaţă, pun pariu că n-ai sta să reflectezi dacă dragostea te-a împins spre asta, sau doar orgoliul de a procrea .

Cu toate astea, te apuci să spui altora cît ţine dragostea: un an, doi, trei... Cam cît te-a ţinut pe tine pasiunea pe care acum vrei s-o dai de-o parte, te faci că n-o mai vezi, că n-a existat. Că te-a mînat doar instinctul creştinesc de a popula pămîntul.

Dragostea ţine atît cît ţine pasiunea... Cît trupul celui de lîngă tine te ţine treaz, iar dacă adoarme, îl trezeşti cu o atingere. Cînd nu se mai întîmplă, s-a terminat, oricît ar fi durat: o săptămînă, o lună, un an şi cu puţin noroc, trei ca la carte!

11 comentarii:

  1. Am aceeasi parere, dragostea tine cat tine pasiunea. Apoi se transforma in tot felul de chestii: de la sentimentul ca te afli intr-o echipa, la sentiment de prietenie, pana la respect, sau in sensul celalalt pana la ura sau un amestec din toate starile umane si o suma de compromisuri reciproce. Uneori poate insemna moartea individualitatii, alteori scoate in evidenta ceea ce habar nu aveam ca e acolo. Si nu stiu daca poti cuantifica in ani, de regula, pasiunea moare fara sa ne dam seama. Ne pierdem in griji cotidiene, ne ascundem in frica de oboseala, ne plictisim de ceea ce facem cu repetitivitatea unor tabieturi de dimineata.
    Si da, nici eu nu pricep de ce oamenii care fac copii se considera superiori celor care nu vor, nu pot sau mai asteapta sa faca copii. Facutul copilului e oricum un act pur egoist. Nu mai pun la socoteala faptul ca multi nici nu stiu ce presupune asta, si-o trag neprotejat, apoi hop sarcina, si wow cat de buni sunt ei fata de restul care da, si-o trag din placere... si cu protectie.

    RăspundețiȘtergere
  2. gresit tot ce ai scris aici.
    ai minte de copil. pacat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare că ne trebuie tupeu să recunoaştem realitatea... când lipseşte tupeul ne ascundem după citatele din cărţi.
    Apropo de primul comentariu, ar fi bine dacă mai mulţi am avea minte de copii, ei au gânduri curate!

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca spun ca unii oameni fac cate un copil doar asa pentru a-si gasi un rost in viata, ma declari scorpie? Sunt o femeie implinita, am facut un copil. Mare lucru mare....

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragoste ...sex...iubire.
    Dragostea a fost este carnala. Iubirea e altceva.Si da, la extrema poate continua fara sex-bun, nebun, ne-bun.
    Nu tine nici 3 ani si nici 2 zile daca apetitul e la alte extreme. Stiu cartea, e o prostie sau mai bine zis o maaare frustrare.

    RăspundețiȘtergere
  6. M, aşa e... În cel mai bun caz, dragostea se transformă în camaraderie, parteneriat.

    RăspundețiȘtergere
  7. piticuţ, normal. O să revin la apocalipse :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Constantin, chiar am observat cîtă lume se foloseşte de citate, nu doar postîndu-le pe ici pe colo, ci de multe ori, trăind după ele. Cîtă vreme nu eşti capabil să ai propriile opinii şi doar să le foloseşti pe ale altora doar pentru că au fost celebri, sau pentru că sună bine, trăieşti practic viaţa altora :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ana, eu n-am citit-o, mi-a promis-o o vecină care tocmai se "dezvoltă spiritual". Eu sper să n-o mai ţină mult, că prea pute a falsitate în jurul ei.

    RăspundețiȘtergere