duminică, 10 iulie 2011

Filmul cu Dorel

N-am înţeles niciodată apetitul americanilor pentru filme cu vampiri, zombi şi mutanţi, anaconde ucigaşe, monştri marini, melci asasini şi alte bazaconii. Cum ieri au fost ştiţi voi cîte catralioane de grade la umbră, am zăcut în casă la răcoare şi la TV, butonînd canalele de filme şi din toate tîmpeniile, am ales un film cu Dorel. Nu Dorel ăla...

Acţiunea se petrece într-un viitor postapocaliptic, nu ştiu ce anume a distrus planeta, că n-am prins începutul, cert e că oamenii care rămăseseră erau cam prostănaci: uitaseră să citească şi să scrie, sau nu-i învăţaseră părinţii, dracu' ştie. Cert e că nu aveau grija bacului, aveau în schimb alte probleme: mutanţii.

În vreme ce bărbaţii normali erau îmbrăcaţi în fîşii de piele care lăsau să se vada muşchi bine lucraţi la sală, femeile pensate, epilate şi cu fîşii şi mai subţiri ce acopereau doar chestiile absolut necesare, mutanţii erau zdrenţăroşi, jegoşi, purulenţi, aveau dinţi mizerabili şi răgeau. Scopul lor era să muşte oamenii normali, sau să-i zgîrîie, contaminîndu-i astfel de boala lor, să-i zicem mutantită.

Desigur, exista un leac care putea salva rămăşiţa de omenire, iar acest leac se numea "pulberea galbenă" şi partea nasoală e că o deţinea un tiran şi-un dictator abject, care locuia într-un bloc neterminat pe-o insulă şi nu mai dădea pulbere nimănui, o ţinea pentru fie-sa care se fîţîia şi ea prin blocul ăla, plină de farduri pe la ochi.

Într-o zi, o gaşcă de mutanţi atacă satul lui Dorel. Dorel era fată. Blondă, dar nu natural. Tribul s-a ascuns într-o peşteră, unde popa satului ( evident, nici după apocalipsă nu scăpăm de ei), insista că doar prin rugăciune pot scăpa de monştrii ăia care le ocupaseră satul şi din cînd în cînd mai veneau la gura peşterii ferecată cu bîrne şi băgau cîte-o suliţă în fraierul care stătea prea aproape.

Dorel scăpă împreună cu încă o gagică şi trei bărbaţi, făcură repede o plută şi-o porniră pe rîu în jos să caute insula chitrosului ăla ce ţinea pulberea  doar pentru el şi paraşuta de fie-sa. Pe drum aflăm că unul dintre băieţi ştie să citească, amănunt foarte important, pentru că el urmează să continue munca tatălui său care de fapt descoperise leacul, iar ăla rău i-l furase, că pe lîngă că era un nenorocit de dictator, mai era şi hoţ pe deasupra. Mai aflăm şi că mutanţilor le e frică de apă, ceea ce nu-i împiedică însă să dea cu bolovani în eroii noştri, de pe mal. Evident că scapă, că aşa vrea regizorul şi mai ales pentru că e în joc soarta omenirii.

Pe drum aprind nişte cauciucuri într-un far ca să anunţe pe alţi eroi pozitivi că au nevoie de ajutor, vin mutanţii peste ei, se bat, unul din ăia buni rămîne prins într-o crăpătură cu un mutant mort peste el, restul se duc cu pluta mai departe.

Ajung la insulă, care cred că fusese Manhattan-ul înainte, dar acum e de nerecunoscut: bălării peste tot şi gunoaie, nişte indivizi biciuiesc pe alţii, în sfîrşit, un jeg de situaţie.

Ăştia buni, inclusiv Dorel observă că s-au contaminat pentru că le curge sînge din nas. Fiecare, în diferite momente, pun mîna la nas, apoi se uită îngroziţi la degete, apoi unul la celălalt. În loc să-i doboare groaza, să se sinucidă cum fac fraierii de prin Covasna cînd se termină vinul, ei se însufleţesc şi devin mai hotărîţi să obţină leacul. Sunt prinşi de o patrulă sau aşa ceva şi duşi la şefu', care le spune de la obraz că ciuciu pulbere galbenă, că o ţine pentru fată-sa care e mai cu moţ decît restul omenirii.

Ăla micu' vine curajos cu argumentul suprem şi-i spune că ştie să citească, astfel se va putea apuca să produca pulbere în cantităţi industriale, să ajungă la toată lumea. Buuun zice ăla rău,  în bibliotecă cu el, cu toate că era convins că băiatul mănîncă ...kebab, sau moare înainte de a deveni patron de fabrică de medicamente, pentru că începe să-i curgă sînge şi din ochi şi să aibă nişte crampe groznice, cam ca alea după ce mănînci iahnie de fasole cu ceapă.

Dorel e aruncată pe-un balcon, sîngerează şi o doare burta... Mai are numa' un pic pînă se transformă în mutant, suspans maxim.

Norocul lor e că tipul care fusese cu ei, se rătăcise la un moment dat, astfel, putuse să-i urmărească şi să vadă unde erau duşi şi vine să-i salveze. O prosteşte pe fata şefului care nu era rea ca taică-său, să-i arate unde e ascunsă pulberea. Fata se cam codeşte, cică ea nu trădează, bla, bla, dar pînă la urmă băiatul ăsta îi zice vreo două de la obraz despre omenire şi fata se-nmoaie ca untul la soare.

Praful era ascuns într-o lanterna, sau cel puţin eu aşa am văzut, băiatul cu limba mieroasă ia lanterna, îi dă pe la nas lui Dorel, care se opreşte instantaneu din sîngerat, apoi se duc la deşteptul satului care-şi prindea urechile între cărţile aruncate de-a valma prin ruinele bibliotecii, pînă găseşte manuscrisele lui tată-sau. Mulţumit de rezultat, cade şi se ţine de burtă, semn că se transformă în mutant, moment crucial în care apare Dorel cu lanterna salvatoare.

Se grăbesc înapoi în satul asediat , ăla rău îi urmăreşte. Mutanţii plini de bube şi jeg rag prin sat, popa era mort cu toate rugăciunile, iar restul se tăvălesc pe jos cu dureri de burtă, dar praful ajunge la toată lumea. Apăruseră ajutoarele aduse de ăla ce rămăsese înţepenit în crăpătură şi fac măcel printre monştri. Vine şi ăla rău să-şi ia pulberea înapoi, trage cu arbaleta în ăla care ştie să citească, dar sare înţepenitul în faţa lui şi-ncasează el săgeata, în umăr, desigur. Ăla micu' se enervează pentru prima dată în viaţa lui şi-i arde o secure-n piept lui ăla rău, care moare repede.

La sfîrşit, tot satul e fericit, iar Dorel îi învaţă pe copii alfabetul, semn că omenirea e pe drumul cel bun. Copiii par bucuroşi, însă ei nu ştiu ce-i aşteaptă: teze, bac, camere video. Deşteptul satului a primit un cal de la cineva şi dispare în zare călare: se duce înapoi în Manhattan să pună bazele industriei farmaceutice post apocaliptice.

14 comentarii:

  1. Are si un nume filmul cu Dorel? Nu de alta dar m-ai facut curioasa dupa o asa pezentare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu, ca era la Movies 24 si aia nu afiseaza nimic. Sunt sigura ca va mai fi in 598776654 reluari si am sa te tin la curent :D

    RăspundețiȘtergere
  3. bun, deci movies 24 zici tu?
    cand fu? sambata? is curios... ia sa googelesc.
    fata, nu-l gasesc...
    care e asta?

    http://port.ro/movies_24/pls/tv/tv.channel?i_ch=10143&i_date=2011-07-08&i_where=1

    io nu fusai in stare sa dau de el...

    RăspundețiȘtergere
  4. vad acu ca astia de la muviz 24 dau numa filme misto la 3:40 noaptea.
    numa de groaza d-astea de copii mici, cum imi p[lac mie.
    da'de ala cu dorel nu zice nimic

    RăspundețiȘtergere
  5. am gasit, am gasit!
    http://tv.acasa.ro/oamenii-viitorului/09-iulie-2011
    Oamenii viitorului, la Actionstar, asta e filmul cu Dorel :D

    RăspundețiȘtergere
  6. ba, io n-am actionstar.
    sau am?
    in orice caz, astia pe imedebe zic numa de bine de film,
    si are si niste actori mai mult sau mai putin cunoscuti, nu e cu d-aia de n-a auzit nici frate-su de ei.
    se numeste the lost future.

    si-l gasii pe filelist.
    am la ce ma uita maine :D
    merci fata.
    cand mai aflui ceva filme d-astea mistoace da-ne de veste, da?

    RăspundețiȘtergere
  7. Hi, I have been visiting your blog. ¡Congratulations for your work! I invite you to visit my blog about literature, philosophy and films:
    http://alvarogomezcastro.over-blog.es

    Greetings from Santa Marta, Colombia

    RăspundețiȘtergere
  8. da, mi-a pus dumnezeu mana-n cap :D

    Greetings Alvaro!

    RăspundețiȘtergere
  9. cu filmul asta ti-ai pus rabdarea la incercare. eu nu cred c'as fi rezistat pana la sfarsit.
    Te pup fratica si mi-e tare dor de tine. asa sa stii!

    RăspundețiȘtergere
  10. georgiana, am eu momente in care ma uit la toate tampeniile, dar doar pentru ca vreau sa scriu despre ele.Altfel, nici nu m-as obosi.
    Te pup si eu fratica!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cred că cel mai tare film s-a desfăşurat zilele astea... în viaţa reală... Kurat Kusturita
    Pe scurt:
    Trenul pufăie plictisit în gară.
    Mecanicul pune dopul la canistrele în care a scos nişte motorină pe care urmează să o valorifice pe traseu, scuipând şi înjurând gustul. Nu suportă gustul de motorină deoarece se teme că acesta se va impregna profund în guma de mestecat pe care o molfăie zi şi noapte de nici trei săptămâni. Deodată, o bufnitură: "Buuf". Mecanicul se sperie, crede că e martor la un eveniment de ciocnire feroviară şi vine oteveu' şi-l întreabă ce face cu canistrele. Dar nu... sunt ataşate încă două vagoane, unul cu jăndari altul cu fuzibile... Un jăndar se împlântă în faţa mecanicului:
    - Ce faci bă? Furi? - se hăhăie jăndarul..
    - Eu? Nu... cum să fur? Încarc locomotiva...
    - Hăhăhă ... bă, tu crezi că s-a întâlnit şmecherul cu jăndaru'? - îşi contibuă jăndaru' hăhăiala.
    - Auzi, voi la secţie n-aveţi imprimantă?
    - Avem...
    - Păi nu încărcaţi cartuşele cu tuş?
    - Ba da, da numa' şefu... el are calificarea necesară, până în clasa a doua încă nu n-ea predat asta.
    - Ei, la final ce face şefu?
    - Îşi aprinde o ţigară.
    - Nu, înainte de ţigară...
    - Păi, îi spune paraşutei să se îmbrace...
    - Lasă bă paraşuta, ce face după ce termină de încărcat cartuşul de la imprimantă?
    - A de asta ziceai? Scoate puţin tuş cu o seringă pentru că altfel nu funcţionează.
    - Păi vezi? Asta fac şi eu, scot puţin, dar pentru că locomotiva e mai mar trebuie să cozt mai mult. Ai priceput?
    - Da - zice jăndarul şi pleacă. Discuţia devenise prea tehnică pentru capacităţile sale.
    În fine, trenul porneşte ţăcănind în mod regulat: Ţacaţaca, ţacaţaca ...etc...
    Fuzibile stau cuminţi în cutiile lor, iar jăndarii se ieu la bătaie deoarece unul dorea să asculte melodia cu Adrian Minune la telefon iar altul zicea că Minune e răsuflat şi că acum se poartă Guţă. Câştigă disputa şefu' care dorea să vadă la televizorul portativ ştirile de la KanalD ... era curios dacă Zăvoranca se mai împacă surprinzător cu mă-sa.
    Trenul opreşte. Tensiune... Meca.
    Un jăndar ordinar, obişnuit adică, îi zice şefulu'...
    - Şefu' - mecanicul cred că vinde motorină...
    - Cui?
    - Unuia cu un MKerţan...
    - Ia-i nimărul zice şeful privind atent la televizor...
    - Să-i iau numărul?
    - Da...
    După reclame, revine jăndarul cu numărul maşinii...
    - L-am luat...
    Şeful îl priveşte mirat. Păi ziceam să-l scrii nu să-l demontezi...
    - M-am gândit şi eu, dar nu cunosc literele bulgăreşti...
    Toţi jăndarii privesc pe fereastră cu cătuşele în mâini deoarece învăţaseră că trebui să reţină semnalmentele dacă văd ceva ce nu e OK. Nu înţeleseseră ce semnalmente, dar pregătiseră cătuşele în caz că îşi vor da seama.
    Schimbul dintre mecanic şi ţigan se încheie şi trenul porneşte mai departe.
    La frontieră cineva observă că fuzibilele au fost subtilizate...
    Cercetări, cercetări, cercetări... Ancheta ajunge în satul unde a oprit trenul şi anchetatotii ajung la bulibaşul saului democratic ales.
    - Recunoşti bă că aţi furat fuzibilele?
    - Noi - se miră bulibaşul - nici vorbă. E o eroare de comunicare..
    - ... -se miră anchetatorul.
    - Stai să vezi mâcaţ-aş. Io l-am trimis pe puradel, pe Ministru, să cureţe buda, fosa septică după cum îi zice acu... şi să pună îngrăşământ natural pe terenul ce l-am cumpărat de la un rumân. El a vrut să fie heficient şi a pus nişte bombe pe care le-a luat din trin. În scop de modernizare, cu împrumut că după ce le folosean dacă mai stătea trinu o ţâră i le dădeam înapoi cu dobândă. Păi zi mata, nu emai uşor aşa? Pui bomna, buda explodează şi tot peisaju' se unmple de rahat...
    (Va urma... poate da, poate ba :D )

    RăspundețiȘtergere
  12. Blue, abia aştept continuarea :)))))

    RăspundețiȘtergere
  13. Cea mai tare cronica de film pe care am citit-o vreodata. Bravos. :)))))

    RăspundețiȘtergere
  14. Iulian, vezi ca mai am si una de film japonez :D

    RăspundețiȘtergere