miercuri, 6 aprilie 2011

Paduchi, manca-te-ar Gaia!

Pe langa alte cuvinte cum ar fi "chihlimbar" si "alabastru", pe la sfarsitul scolii generale, fata mai aduga unul a carui inteles ii scapa cu desavarsire si anume, "Gaia". Gaia era ceva care ar fi trebuit s-o manance in caz ca se umplea de raie sau paduchi, asa zicea mama... "Te manca Gaia!". Amenintarea era vesnic insotita de o spranceana ridicata si degetul aratator fluturat pe sub nasul fetei.

Scapase din scoala generala fara sa o manance Gaia, deci fara sa se umple nici de paduchi si nici de raie, cu toate ca astea erau cele mai frecvente forme de "gripa" intalnite dupa marea amnistie a lui Ceausescu, cand daduse drumul tuturor puscariasilor de drept comun, ca mama zicea ca el e de vina pentru paducheraiul din scoli, "Bata-l Dumniezo sa-l bata!".

Peste vreo 5 ani insa, norocul se schimbase si desi intelesese de multisor ca Gaia nu mananca oameni fie ei si paduchiosi, degetul acela prea aproape de nasul ei si spranceana aia cu care nu era de glumit, o mai bantuiau ocazional, desi pentru alte chestii gen minciuni gogonate despre filmul la care cica fusese si caruia nu-i stia nici macar titlul.

Sora-sa era inca in generala, iar de vreo doua zile incepuse sa se scarpine cu incrancenare mai intai pe la ceafa si urechi, apoi haotic pe tot capul. Fata simtise si ea niste chestii ce pareau ca-i umbla in voie pe pielea capului si-i veni in minte "Gaia", drept pentru care refuza sa accepte realitatea, pana intr-o seara cand descoperi ca ea cu sora-sa faceau fara sa vrea un concurs de scarpinat in toata regula.

- Ma... zise fata, noi avem paduchi...
- Nu cred, zice sora-sa.
- Tu precis ai, ca toata ziua te scarpini.
- De parca tu nu...
- Hai sa te caut, zise fata si ravasi parul de pe ceafa sora-si.

Curand vazu infamele creaturi si ouale lor si-si aminti de tabloul pe care-l vazuse zilnic intrand pe poarta scolii, acela in care paduchele era pozat la scara de 1 la 1 catralion, cu ou si sectiune transversala si facura schimb ca maimutele:

- Cauta-ma si tu pe mine.

La nici 10 secunde, sora-sa decreta serioasa:

- Ai paduchi.

Dupa ce-si turnara petrol pe cap din festila din bucatarie pe care o aprindeau in fiecare seara cand "Ceausescu, bata-l Dumniezo" lua curentul, fusesera nevoite s-o trezeasca pe stapana Gaiei la 5 dimineata de teama orbirii si a usturimii de peste noapte, cu toate ca-si tinusera capul sub apa rece de le-nghetasera creierii.

Nu le mancase Gaia, in schimb avura parte de un tratament plin de nervi si dispret, plus despaduchiere zilnica cu pieptenele de os, cu par smuls asa de-al dracului si Dumnezeii mamii lor. Si a ma-si lui Ceausescu. Si-ale puscariasilor, bata-i Dumniezo!

5 comentarii:

  1. Angela, Gaia asta, asa, alaturi de alabastru si chihlimbar! Esti totala! :)
    P.S. Te invit pe un blog dedicat Clujului nostru, pentru ca suntem o echipa de patru patrioti locali si nu numai, doarece avem si colaboratori din alte orase..Apropo, ma aventurez sa invit o scriitoare ca si colaborator de Oradea. Deocamdata te-am trecut in Blogroll. Speram sa ne faci onoarea!
    http://www.clipedecluj.ro/

    RăspundețiȘtergere
  2. Marius, mi-a trecut si asta prin cap :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mirela, multumesc pentru invitatie, doar ca eu sunt la Roma acum. Daca vreti colaborator "pe externe", se poate :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Si, deci, ai plecat, dulce minune! Asta veste ma duce cu gandul la un post vechi, atat de vechi ca doar cativa il mai stiu..."marea..."
    Te pupez dulce, hani

    RăspundețiȘtergere