luni, 18 aprilie 2011

O amarata de bicicleta

Isi dorise cel mai tare si cel mai tare, de un catralion de ori mai tare, o bicicleta... In fiecare an i se promitea una cu conditia sa ia premiul intai, ceea ce facuse cativa ani la rand, ba mai mult, plusase si luase si coronita.

Mai tarziu, isi umpluse pieptii uniformei de pionier cu decoratii si umerii cu trese, bicicleta insa nu primi. Ba ca era prea periculos si cele 5 Dacii pe saptamana ce ridicau praful pe strada lor constituiau o primejdie uriasa, ba ca genunchii si coatele ei erau atat de pretioase incat n-ar fi suportat niste julituri de la eventuale cazaturi .

Fata venise cu argumente solide si devenise un fel de "omul orchestra" a scolii: Daciade, Olimpiade, Cantarea Romaniei, concursuri de recitari, solista corului, dar se parea ca nimic din toate astea nu meritau un amarat de Pegas Camping, de aceea de la o vreme se plictisi de competitii si sa-si tina cuvantul si protesta in felul ei: nu mai lua premiul intai si cobori direct la mentiune si asta in virtutea inertiei si a gloriei trecute, isi lasa parul sa creasca refuzand sa-l mai lase ciopartit cu breton de foarfeca mamei si ca razbunare suprema, se-ndragosti de un golan mai mare cu 4 ani decat ea.

Pe urma, din anul doi de liceu se apuca de fumat furand tigarile ma-si si nici nu mai stia daca asta are vreo legatura cu bicicleta aia nenorocita, sau doar ii placea sa se razbune si sa-si faca de cap.

10 comentarii:

  1. Ma recunosc in aceasta intamplare. Singura diferenta intre aceasta fetita si mine este ca eu am avut bicicleta si....atat.
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu ma recunosc in aceasta postare decat ca aveam promisiunea de bicicleta, eu aveam obsesia de a avea Pegas numai ca eu nu am fost premianta niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu n-am avut bicicleta deşi mi-am dorit toată copilăria, însă am învăţat să merg pe două roţi cu biciclete de împrumut. aaaa, şi n-am luat nici premii. Deci, pe undeva, am fost chit! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. la dracu ba... toata copilaria am avut tot ce-am vrut, tot mai putin de un skateboard...
    bicicleta am avut dar nu stiam sa merg pe ea, nici acu nu stiu.
    skateboard nu am avut niciodata, si de 6 ani ma chinui sa-mi iau carnetul ala de sofer...
    sunt suparat, dar postul tau m-a facut sa ma simt ca nu-s ultimul de pe lumea asta...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nevesti-mi ia lipsit chiar sub forma din poveste, a primit-o cadou acum 7 luni, la 43 de ani.
    Frumos mai scrii Angela !

    RăspundețiȘtergere
  6. georgiana75, pe d-alea de imprumut, am mers si eu, doar ca majoritatea erau cursiere si eu n-ajungeam bine la pedale :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Zwk, permisul de conducere il iei cu conditia sa prinzi logica chestionarelor (care nu e cine stie ce mare scofala), mai greu e daca pici traseul, ca na... toata lumea de teorie se teme cel mai tare. A... E foarte important sa ai masina in parcare, sa balesti toata ziua la ea ca n-o poti conduce, asta te ambitioneaza cel mai tare :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Poppy, cred ca generatia noastra a avut cam aceleasi dorinte si cei mai multi nu si le-au implinit. Acum, nu ma mai tenteaza bicicleta pentru simplul motiv ca mi-ar fi frica sa merg cu ea printre masini, mai ales ca stiu ca sunt soferi ca mine care nu sufera biciclistii-n trafic :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. Exceptand faptul ca nu-s fata, ma regasesc intru totul in povestirea respectiva.A fost cel mai ravnit lucru al copilariei mele si, desi imi era promisa in fiecare an,n-am primit-o niciodata, pe toata perioada copilariei.Pe diverse motive.Cel mai des mentionat era ala ca-s multe masini si e periculos cu bicicleta.De parca m-as fi dus pe nu stiu ce autostrada cu ea...Drept urmare, vazand ca tot nu vine,am renuntat sa mai intru in gratiile parintilor mei.Din dorinta mea prosteasca de razbunare, am incetat a-mi mai da interesul la scoala,ba chiar incepusem sa inteleg cum sta treba cu chiulitul de la ore si cu fumatul pe dupa scoala.Pt ca asta-i cea mai mare forma de protest a unui copil fata de parintii lui:sa nu mai prezinte interes pentru scoala.Asa ca, dragi parinti,daca stiti ca nu ii veti lua unui copil ceea ce-si doreste, nu va apucati sa promiteti aiurea.Nu faceti decat sa agravati situatia,atat pentru el,cat si pentru voi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Iulian, toti om fi avut parinti mincinosi oare? :)))

    RăspundețiȘtergere