miercuri, 23 februarie 2011

Ma che cazzo?

"Daca ar disparea Romania de pe fata pamantului, nu mi-ar parea rau, de fapt chiar m-as bucura" zise cu emfaza o focsaneanca pricopsita de 15 ani pe taramuri straine.

Foscaneanca interpreteaza absenta oricarei expresii de pe fata italiencei dupa cum o duce capul si gasind ca cele spuse de ea sunt pe placul "stapanei", se jura ca vrea sa se incinereze dupa moarte, ca cenusa ei sa fie aruncata deasupra Romei din care ea simte ca face parte si care evident, nu s-ar putea lipsi de ramasitele ei pretioase.

Vorbind un fel de moldovineasca amestecata cu expresii triviale italienesti, mancand doar paste si rahaturi semipreparate, tragandu-se de sireturi cu italienii la care lucreaza, sau cel putin avand impresia ca o face, se crede indreptatita sa se considere "de-a lor", uitand ca pentru ei ramane femeia care le face curat de doua ori pe saptamana in casa, le spala buzile si chilotii.

Nu sunt nici uimita si nici dezgustata pentru ca ma gandesc unii au rabdat foame si frig acasa, iar Italia le-a oferit o bucata de cozonac castigat cu pretul mandriei care poate n-au avut-o nicicand, a demnitatii pe care n-aveau cum s-o piarda din simplul motiv ca nu i-a incurcat niciodata.

Cum altfel poti sa scuipi peste umar obrazul patriei din care te-ai nascut si ai devenit om sau vita pe doua picioare...

Nici mie nu-mi lipseste Romania, dar din cu totul alt motiv: o am mereu in inima si-n gand, e parte din mine, din sufletul meu, din samanta stramosilor ce mi-au dat viata, din fiecare pas pe care-l fac oriunde.

Tot in suflet e si pamantul framantat de copitele cailor, amestecat cu sangele dacilor si a romanilor deopotriva, a turcilor si a tatarilor si a fiecarui talhar ce-a pus vreodata piciorul pe el.

In inima mi-e sunetul viorii si a fluierului, a doinelor, culorile vii si cusaturile mestesugite de pe costumele populare, dar mai ales minunea de limba romana cu dulceata si profunzimea din cuvintele ei, pentru ca romaneste visez, gandesc, iubesc si mi-e dor.
Multumesc pentru foto lui Dada Mamusa

In inima mi-e taranul acesta descult si barbos ce poate n-a cunoscut decat amar si jale, foame si frig, impilare si lant ca cel de la gatul cainelui sau si poate are azi un stranepot ce-si spurca neamul prin straini si de care i-ar fi rusine.

Sunt romanca! Ma che cazzo?

12 comentarii:

  1. imi placea oricum cum scrii. Acum imi place si cum gandesti.
    Despre javra din poveste am sa spun numai ca cei mai mari dusmani ai unui popor sunt -si istoria o confirma - renegatii

    RăspundețiȘtergere
  2. atata multumire au si ei in viata, Dada... Restul e desrtaciune ca si existenta lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. daca aia e multumire eu ma tai cu mana mea imprejur! e frustrare, e tzatzism, e un soi de renegare zabaloasa. Nu am nici chef si probabil (inca?) nici putere dar eu le-as sterge acestui soi de romani dreptul de a mai calca aici.

    RăspundețiȘtergere
  4. am zis-o fara ghilimele, dar ma gandeam ca le intuiesti tu, Dado :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Deşi sunt pe meleaguri străine de mulţi ani, deşi voi mai sta o vreme, dacă mi s-ar oferi în România oportunităţile pe care le am aici, m-aş întoarce oricând înapoi. Nu patria e de vină pentru ceea ce ni se întâmplă. Ci mentalitatea unora ca duduia din artcol şi a altor specimene care au mai rămas pe-acasă.
    Rezumând, problema României e că-i plină de români. Bine înţeles, exagerez, dar uneori tare mi-ar plăcea să rămânem, aşa o mână de oameni... cam cât populaţia libiei. Restul să se după după cucoana aia. Că e loc pentru toţi pe lumea asta. Şi dacă nu le place în ţărişoara noastră, n-au decât s-o cruţe de prezenţa lor toxică.

    RăspundețiȘtergere
  6. Victor, ai dreptate mai ales ca vine din partea cuiva care traieste in afara tarii.

    RăspundețiȘtergere
  7. frăţică, uite cum îmi face focşăneanca neamul de rahat :(
    Am scris şi eu ceva pe blog azi. :) Oarecum legat de italieni.
    Te pup şi-ţi doresc să-ţi fie bine!
    P.S. să ne scrii, frăţică. să ştim de tine.

    RăspundețiȘtergere
  8. fratica, scriu si eu cand am ce... in ultima vreme am fost cam "doborata" si am considerat ca decat sa scriu ampulea si prost, mai bine tac :) sper ca de data asta sa ma tina mai mult inspiratia :*

    RăspundețiȘtergere
  9. n-ai cu cine dom'ne... niste... cretini.
    victor a zis totul. restul e pleava

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumos prins si scris.

    Trist cand reusesti sa vezi in alta parte doar gustul feliei de paine. Tara vine cu tine, cum spui si tu. Trebuie sa fii o pojghita de om sa nu simti asta. Si s-a dus si cu aia, dar partea despre care oricine, ramas sau plecat, ar spune: "Bine ca s-a dus!".

    RăspundețiȘtergere
  11. FRUSTRARE,FRUSTRARE SI IAR FRUSTRARE.Asta-i in sufletul celor plecati afara care se umilesc in fata strainilor pentru te miri ce "averi".Si se fac ca nu mai stiu romaneste, dupa cativa ani de locuit in alta tara.Nu ca ar fi vorbit vreodata la perfectie limba romana. Si care blameaza Romania pentru nerealizarile lor.Oricum n-ar fi realizat nimic aici, au plecat din tara constienti de faptul ca se duc la munca de jos.A nu se intelege ca a munci e o rusine.Doar ca ei se cred mult prea importanti pentru ceea ce sunt.Uita ca s-au dus acolo pentru a fi SERVITORI.Si acum le e rusine cu neamul lor.Inseamna ca le e rusine si de parintii, bunicii, strabunicii lor.Pt ca...surpriza:tot romani se cheama.

    RăspundețiȘtergere
  12. ma che cazzo pricopsita , fraticule .
    scuipa improscat , duca-se'n' fRicca ei ingusta
    zi buna !

    RăspundețiȘtergere