miercuri, 22 decembrie 2010

Recunoştinţă

Printre alţii, am fost provocată de Mircea Popescu să scriu despre lucrurile pentru care sunt recunoscătoare. Sunt vreo două săptămîni dacă nu mai bine, de cînd mă gîndesc la asta şi cu toate că risc să par cinică, ei bine... trăiesc periculos!

Nu sunt recunoscătoare pentru multe, dar mulţumesc to who it may concern, că nu m-am născut în Somalia sau Coreea de Nord.
Că nu am trei picioare şi un braţ.
Că nu am IQ sub 120.

Sunt recunoscătoare pentru toate experienţele prin care am trecut, chiar dacă multe dintre ele au fost nasoale şi m-aş fi lipsit bucuroasă de ele, dar ştiu că dacă nu le-aş fi avut aş fi fost fericită în ignoranţa mea, ceea ce nu e neapărat un lucru bun. Exemplific cu un citat din Maica Tereza, ca să fiu cît de explicită posibil, cu menţiunea că nu cred în Dumnezeul din Biblie: Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar placea doar ca El sa nu aiba chiar atata incredere in mine.

Cu alte cuvinte, mulţumesc pentru teste, încercări sau cum vrei să le zici, da-s sătulă pînă peste cap, iar dacă ţie  nu ţi-am dovedit ceea ce era de dovedit, înseamnă că eşti un Dumnezeu neîncrezător, nesigur şi în nici un caz perfect.

Nu sunt recunoscătoare pentru nimic din ceea ce am realizat, pentru că nimeni, niciodată nu mi-a dat nimic pe gratis... Totul a avut un preţ, uneori, greu de plătit.

Toate micile mele victorii m-au costat, uneori preţul a fost mult prea mare pentru ceea ce am obţinut. Unii spun că am primit lecţii de viaţă şi spun şi eu că nimic nu e întîmplător... Totuşi, după îndelungată analiză, am descoperit că toate acţiunile mele au avut urmările fireşti, toate alegerile mele au avut consecinţele fireşti. În esenţă, mi-am creeat propriul univers şi mi-am determinat cursul vieţii pe care o am, cu bune şi cu rele.

Evident, uneori sunt tentată să-mi plîng de milă, dar cine nu este? Cine n-a zis măcar o dată "sunt răţuşca cea urîtă" să dea primul cu bolovanul!

Nu sunt recunoscătoare pentru nimic... Sunt creatorul propriei realităţi şi nu pot da vina pe nimeni pentru eşecuri şi nu trebuie să mulţumesc nimănui pentru succes, nici măcar acum în preajma Crăciunului, pentru că dacă aş face-o, aş fi o ipocrită.


Prefer să par cinică .