sâmbătă, 25 septembrie 2010

Citate despre Daci

Am să public săptămînal cîte un citat despre strămoşii noştri uitaţi şi negaţi. Iată primul:

"Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii...
Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi.
Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea
tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei!"
(Horaţiu)

Aş avea rugămintea ca cine doreşte desigur, să afişeze pe blog bannerul unui site care păstrează vie memoria strămoşilor noştri. Măcar atît să facem, dacă nu putem impune studierea istoriei reale în şcoli. Este vorba despre http://www.enciclopedia-dacica.ro/ Codul vi-l pot da pe mess, sau mail. Mulţumesc.

Poliţiştii să demonstreze în izmenele proprii, nu în uniforma statului!

Iată că în Romania, golanii poartă uniforma statului şi cu totul "spontan" îi strigă Preşedintelui ţării "javră ordinară", demonstrînd astfel dacă mai era nevoie, că romanul s-a născut poet, dar şi mitocan.
Trecînd peste mîrlănia manifestată, consider că "spontaneitatea" a fost bine calculată, pentru că doar miliţienii au simţit nevoia să-şi dea caşchetele şi poalele peste cap, iar jandarmii nu.
Explicaţia e simplă: jandarmeria e structură militară şi nu li se permite să facă grevă, iar poliţiştii au statut de funcţionari publici. Cu toate astea, în virtutea faptului că noi le plătim uniformele, bocancii şi caşchetele, ar fi trebuit să demonstreze în civil, nu în uniforma ţării pe care o slujesc.
Am văzut azi o mulţime de vuvuzele la TV indignate că Băsescu a renunţat la escorta poliţiei. Cel mai hilar argument cu care s-a arătat dezaprobarea pentru asemenea îndrăzneală din partea Preşedintelui, a fost dat de un neica nimeni: Băsescu e scorpion, se va răzbuna. Am rămas interzisă.
Sunt sătulă pînă peste cap de mizeria fără precedent din politica romanească. Mi-e scîrbă de tîlharii care-şi simt ameninţată libertatea şi profită de faptul ca deţin posturi de televiziune. Mi-e silă de proştii mînaţi de lideri de sindicat îmbuibaţi, de preşedinţi de partid ce par mai degrabă crescuţi la cort şi de ziarişti fără coloană vertebrală, care pentru banii potriviţi ar scuipa-o şi pe mă-sa în direct la televizor.
Nu ştiu unde duc toate astea, dar am sentimentul că spre nimic bun şi de aceea invit pe toţi cei ce simt şi gîndesc ca mine, să ia atitudine cum pot, unde pot, pentru că prea mult timp în istorie oamenii cu bun simţ au preferat să tacă şi să se supună tîrîtoarelor, pe motiv că nu pot coborî la acelaşi nivel. Eu una, n-am de gînd să mai tac şi nici să mă supun şi-o spun răspicat: Băsescu e Preşedintele meu!
Şi da, sunt scorpion ca el şi am fost mîndră întotdeauna că sunt, dar cu atît mai mult azi, pentru că Preşedintele a dovedit că are onoare, cuvînt şi concept străin clasei politice desfrînate cu care ne-am pricopsit!


P.S. Aud că la demonstraţia "spontană" au participat şi vameşii, ceea ce mă face oarecum să rîd, ei fiind de departe o categorie defavorizată.
În alte ţări de mai la vest şi nu neapărat, presupun că atare spontaneitate ar fi fost răsplătită cu nişte bastoane la fel de spontane pe spinare.

P.P.S. Cine doreşte să trimtă mailuri de susţinere Preşedintelui, pot s-o facă la adresa: procetatean@presidency.ro. Eu am făcut-o deja şi este inţiativa mea.Nu concep ca un om să fie înjurat şi să nu simtă că are un sprijin.

joi, 23 septembrie 2010

Reclame - Reloaded

Rămînînd în sfera vastă şi stufoasă a reclamelor ce ne fac viaţa mai uscată, mai curată, aş vrea să mă opresc puţin asupra celor ce conţin cuvinte ca: transpiraţie, menstruaţie, digestie, cuvinte existente în vocabularul de zi cu zi, dar pe care aş prefera să nu le aud la televizor. Îmi lasă impresia că lumea este alcătuită doar din emanaţii, secreţii urît mirositoare şi maţe constipate, a căror desfundare necesită neapărat iaurturi zilnice.
 Şi uite-aşa, lumea ce ţi-o clădeşti din lucruri frumoase, se transformă într-un amalgam de produse şi de controverse, pentru că într-o zi de reclame, eşti asaltat cu leacuri minune pentru căcare şi altele contra căcare pe tine.
O ştiţi pe doamna aceea de la buda publică ce-l trage de rucsac pe bietul om ce sfîrşeşte prin a se scăpa pe el pentru că nu apucase să plătească, aşa cum îl ştiţi şi pe pămpălăul acela care-l întreabă  mă-sa la telefon: "e tot cu tine?" Nu, nu se referea la vreo femeie, ci la rahatul propriu, care binenţeles, era tot cu el.
O ştiţi şi pe doamna pe care-o lasă soţul în baie dimineaţa şi o găseşte tot acolo seara şi care n-a făcut "mai nimic"? Ce viaţă romantică pot avea, discutînd despre constipaţie!
Reclamele la tampoane şi deodorante, sunt la fel de scîrboase: dacă cele la absorbante îţi arată teste cu picături şi femei fericite cu un anume tampon între picioare, cele cu deodorante abuzează de retine şi creiere sensibile, vîrîndu-ţi în ochi subsiori cu porii deschişi, porci la subraţ, de parcă bietul animal are vreo vină că tu puţi. Cînd îl faci grătare şi cîrnaţi, miroase frumos?
Nu m-aş prea înghesui la reclamele băncilor şi mai mult de-atît, i-aş da în judecată pentru reclamă mincinoasă, mai ales acum cînd nu ţi-ar da un credit decît, dacă ai avea ca garanţie de două ori valoarea împrumutului.
Dar peste toate, tronează ca o regină, aia cu " oare cu cine face banking?". Ei bine, şi eu mă-ntreb ori de cîte ori văd vreun cunoscut: tu cu cine faci banking de eşti aşa deştept, frumos, realizat şi devreme-acasă? Cu cine faci banking şi cîte rînduri de piele trag după tine? Cîte îţi refuzi ţie şi familiei ca să faci bankingul ăsta reuşit de nu mai poate lumea de admiraţie? Eşti ăla de-i mută cutiile Dan Bittman şi trupa? Sau ăla de se luptă cu nevasta să plătească cu cardul de la radio? Spune măăăă, cu cine faci banking, că io nu mai pot dormi noaptea fără să ştiu cine te jecmăneşte!
Revenind la Jacobs - febleţea mea, aţi dedus deja: un tip vine cu două ceşti de Jacobs în curte. Cafeaua lasă două dîre vizibile de aromă pînă la nasul a doi boşorogi, el cam burtos. În următorul cadru, boşorogii beau cafeaua cu tipul, iar nevasta/ iubita lui, îi confundă cu socrii.
Deducem că el, nemernicul, nu a prezentat-o încă părinţilor. Dintr-o dată, peste gard, un alt cuplu de bătrîni fac cu mîna. Tînăra aleargă spre ei: mamă, tată. Se pupă. Eu nu cred că ăia sunt părinţii ei, cred că şi ăia au venit tot după miros şi sunt nişte impostori. Soţul iubitei/nevestei, nu-i cunoaşte nici el.
Morala, beţi cafea Jacobs cu Alintaroma şi puteţi să vă găsiţi părinţi, chiar dacă aţi fost abandonaţi în maternitate. Dar dacă bătrînii ăia vin doar la cafea ca nişte milogi, convinge-ţi-i să vă treacă averea pe nume. Nu le daţi cafea pe gratis, că se-nvaţă prost.