marți, 8 iunie 2010

Cinci morţi premature

Azi mi-a fătat mîţa prematur.Nu zic unde, doar că şi acum spăl aşternuturi.
Am găsit 4 avortoni în pat şi mai tîrziu cu totul întîmplător, al 5-lea într-un coş.Nu vreau să ştiu cum ar fi puţit mîine dacă nu dădeam de el.
Am sunat-o pe J, marea mult prea iubitoare de animale şi i-am zis ce s-a întîmplat. Iată cum a decurs conversaţia:
J.  - Erau morţi?
Eu - Aproape...
J.  - Şi ce-ai făcut cu ei?
Eu - I-am aruncat la tomberon.
J. - Aşa vii încă? (Se simte indignarea în vocea ei)
Eu - Aproape vii, n-auzi?
J. - Cum ai putut?
Eu - Păi, i-am pus în pungi şi....
J. - Taci, nu-mi spune sadico!
Eu - De fapt, te-am păcălit... Am aşteptat să moară şi le-am aprins lumînărele. M-am rugat. Au murit după două ore, apoi i-am luat, i-am înfăşurat în bucăţi rupte din cel mai sexy şi scump desuu de-al meu din mătase naturală şi-am sunat la Pompe Funebre. Apoi, am rezervat cinci locuri de veci la cimitir, mă cam costă daaar, ce e un om viu în comparaţie cu un pisoi avortat? Absolut nimic, după cum bine spui tu ori de cîte ori mă freci la cap cu dragostea ta pentru orice altă fiinţă, afară de oameni. Te-am sunat să te anunţ că mîine e înmormîntarea şi mă aştept să fii prezentă în ţoale cernite  şi cu cinci coroane de flori, naturale dacă se poate.
J. - Du-te dracului
Eu - Alo?
Tiiiit, tiiiiiit, tiiiiiit. Îmi închisese, n-am idee de ce.

luni, 7 iunie 2010

Aidirit maiuei

- Auzi, îţi zic un secret foarte mare.
- Zi!
- Da' trebuie să juri că nu spui la nimeni.
- Bine, jur pe ce vrei tu. Căută culoarea roşie de pe rochiţa celeilalte, atinse rochiţa şi ridică două degete în sus, luîndu-şi mina solemnă de jurăminte şi promisiuni:
- Jur pe roşu!
Cealaltă, sesizînd nerăbdarea şi curiozitatea, se răzgîndi brusc, îşi dădu ochii peste cap şi hotărî că jurămîntul pe roşu nu e bun:
- Toată lumea jură pe roşu, argumentă ea. Uite, Carmen a jurat pe roşu şi a zis toate secretele, aşa că... Dădu din cap cu subînţeles, ca cealaltă să realizeze importanţa unui jurămînt mai bun, însă ea se-ntoarse pe-un picior ca să i se facă fustiţa roată şi dădu să plece, zicînd:
- Nici nu-mi spune, n-ai decît să-ţi ţii căcatu' de secret, da' să ştii că nu mai eşti prietenă cu mine.
Cealaltă îşi dădu seama de  gravitatea  momentului şi cum nici nu putea să ţină secretul zdrobitor în ea, se-nmuie şi cu voce mieroasă o ademeni :
- Hai măăăăă, c-am glumit, am vrut să văd ce zici. Însoţi cuvintele de un zîmbet larg şi clipind des, pentru un efect garantat şi-i şopti la ureche:
- Dorina de la parter s-a îndrăgostit! Rămase cu ochii holbaţi în aşteptare, studiind efectul pe faţa celeilalte, care întrebă:
- De unde ştii?
- Am auzit eu, eram la ei sub geam, mă uitam la ceva...
- La ce? o întrerupse cealaltă.
Fata se gîndi un pic şi zise pe nerăsuflate:
- La nişte furnici din alea roşii mari, ştii tu. Cealaltă se prefăcu că o crede:
- Zi mai departe.
- O să vină cu burta la gura şi desenă un burtoi imaginar imens, de la buric pînă la bărbie.
- Da de unde ştii tu?
- A zis mă-sa, apoi a venit şi a închis geamu' şi n-am mai auzit nimic.
                                                       Foto: Bogdan Stanciu
                                                   
- Cum adică cu burta la gură?
- Adică îţi creşte un copil în burtă, tu nu ştii nimic!
- Ba ştiu, sări cealtă ca arsă, numa' că nu de la îndrăgostit îţi creşte copilul în tine, ci de la pupat cu limba, proasto!
- Proastă eşti tu, că şi mie mi-a crescut unul!
- Da? o sfidă cealaltă. Şi unde e acuma, că nu văd să ai burta mare?
- Mi l-a scos doctorul cînd eram la bunică-mea şi l-am lăsat să-l ţină ea pînă mă duc eu în vacanţă.
- Minţi şi te zic lu' maică-ta.
- Zi-mă, făcu cealaltă cu aparentă nepăsare, dînd din umeri de trei ori, ca să arate că chiar nu-i pasă deloc. Se răzgîndi însă repede şi-şi luă prietena de mînă:
- Hai mă, că numa' am zis aşaaaa.
De sus de la trei, de la doamna Iolanda se auzea muzică, un bărbat cu voce gravă  repeta: endirit maiuei.
- Ai fost la tanti Ioli în casă?
- N-am fost, dar o să mă duc într-o zi.
- N-o să te cheme, ea nu lasă pe nimeni înăuntru.
Tăcură o vreme, iar bărbatul ăla repeta endirit maiuei.
- Oare are picap?
- Şi noi o să avem, a zis tata că ne cumpără cînd ia salaru'.
- Taică-tău nici măcar nu mai stă la voi, pufni fata, tu numa' să minţi ştii. Se ridică din iarbă, îşi scutură rochiţa şi zise:
- Mă duc acasă, m-am săturat de minciunile tale.
Cealaltă rămase bombănind cum că " mai vii tu la mine...aham... să vedem cine-ţi deschide uşa... mă duc să mănînc cireşe, sîc, tu n-aaaai."
Fata nu se opri, intră în casă, dădu cu ochii de soră-sa şi-ncepu să cînte tare Aaaaaaidirit maaaaaaaaaaiuei.
- Ce cîntec e ăsta? o întrebă sora mai mică.
- Acum l-am compus, zise fata.
- În ce limbă e?
Fata ezită puţin, întorse ochii pe dos cu aer plictisit:
- Engleză.
- Tu nici nu ştii engleză, făcu cea mică.
- Ba ştiu, dar nu ţi-am spus ţie.

duminică, 6 iunie 2010

De deochi

                                          Foto: Bogdan Stanciu
                                             
 Pentru ea, toate femeile care stăteau pe laviţe în faţa casei, învelite în baticuri şi cu poale negre, erau babe şi pieze rele pentru că se uitau după ea şi de fiecare dată se întrebau una pe alta a cui e fata asta şi pe urmă direct pe ea:
- A cui eşti tu fata me?
- A lu' mama şi-a lu' tata, răspundea ea de pe şaua bicicletei ruginite pe care se căţărase cu greutate, că se dezvăţase de ea de la vacanţa trecută şi de-atunci se mai rablagise, iar lanţu-i pica mereu.
- Da' la cine-ai venit? o iscodi baba mai departe.
- La bunicu', zise fata învîrtindu-se în cerc prin faţa lor, că nu era politicos să plece şi mai ştia ea că babele astea îţi fac ceva de te-apucă plînsu' din senin şi faci temperatură mare care nu-ţi trece pînă nu-ţi descîntă buna cu chibrite şi apă.
- Cine-i bunicu-tău, fata me? întrebă iar baba mieroasă.
- T.... Iosif, zise fata pe nerăsuflate.
Baba se întoarse spre cealaltă ce-şi ţinea colţul baticului la gură, cum fac ele adesea în biserică, nu se ştie de ce:
- Îi a Ioşchii Ichii.
- Tulai, făcu baba cealaltă, ştergîndu-şi colţul gurii cu baticu', da' aşe mare ai crescut fata me!
Fata îngînă un săru'mîna şi pedală înspre căminul cultural, unde puse o frînă curajoasă, înclină bicicleta pe-o parte, o descălecă şi-o întoarse. Opri în faţa cofetăriei de unde venea un miros acru de prăjituri vechi şi intră ţinînd în mînă bancnota de cinci lei, şifonată din batista bunicii:
- Sărumîna tanti, vă rog să-mi daţi un pahar de citronadă.
O bău cu înghiţituri mici, că era cea mai rece citronadă din lume cum numai aici se găsea, luă restul de pe tejgheaua de tablă şi se gîndi cu părere de rău că nu are alt drum decît prin dreptul babelor alea. O să trec în viteza cea mai mare şi dacă nu mă uit la ele, poate mă lasă-n pace.
Babele erau tot acolo vigilente şi cu toate că fata pedalase din greu şi chiar avea viteză mare, auzi în urma ei:
- Du-te fată-n casă că vine mintenaş iosagu!
Nu se lăsă nici cealată:
- Fetele nu să dau pe bicicletă că-i ruşine.
Babe proaste, gîndi fata, dar reţinu că iosagu' e pe cale să se-ntoarcă de la păşune şi ideea de a pedala printre vaci şi balegile lor nu i se păru prea bună. Mă duc în casă că aşa vreau eu, nu de iosagu' vostru, îşi mai zise ea, găsind o cale onorabilă să intre în curte.
În nici cinci minute, o apucă iar plînsu' ăla din senin din care nu se mai putea opri şi bunica îşi aduse chibritele şi cana cu apă sfinţită. Noroc că nu-i mama aici, că ea n-o lasă pe buna să-mi descînte că zice că-s prostii băbeşti, dar ea zice aşa doar pentru că n-o suferă pe buna, că ştie şi ea că nu-mi trece plînsu' de la altceva.
Suspinînd şi lăcrimînd, în timp ce buna zicea descîntecele ei stingînd chibrituri sfîrîitoare-n apă, fata se trezi zicînd cu ciudă:
- Fută-le dracu' de babe, iar m-au deocheat!
- Nu sudui fata bunii, că-i păcat! Bunica îi mîngîie fruntea udă, îi dădu să bea apa descîntată privind-o cum se înmoaie uşor, cum o toropeşte somnul:
- Hai nu dormi, c-a veni bunu-tău şi-om cina.
Fata tresări şi se-ntinse pe salteaua de paie foşnitoare: lasă-mă un pic buni, scoală-mă cînd vine.
Adormi cu gîndul la bomboanele acrişoare pe care i le aducea bunicu' de fiecare dată şi la barba lui ţepoasă pe obrajii ei. Ca prin vis auzi talăngile vacilor şi şopti toropită: o venit iosagu' babelor alea spurcate.