Preţul libertăţii

Vis-a-vis de ABC-ul la care mai fac cîte-o cumpărătură neprevăzută, în uşa scării, a murit azi un boschetar. Un tip făcea poze, un altul scria ceva, iar vreo 5-6 bărbaţi căscau gura, comentînd amuzaţi. Vînzătorul ridică din umeri: "după atîta spirt cît a turnat în el" şi intră la loc în magazin, unde-l chemase casiera.

Anul trecut, primăria a organizat o amplă operaţiune de asanare a unui cuib de boschetari, care-şi făcuseră tabăra în jurul ţevilor cu apă caldă de lîngă o fostă uzină prosperă a oraşului. S-au încărcat 5 remorci cu gunoaie în protestele homeless-ilor de toate vîrstele, femei şi bărbaţi, ce-şi făcuseră o comunitate mică, dar înţesată cu folii de plastic, fotolii rupte, oale, cartoane şi nelipsiţii cîini. Ziua şi-o petreceau la birtul din colţ, sau în fotolii fluierînd după fete, iar serile ardeau pet-uri, cauciucuri şi ce se mai nimerea. Toaleta era ceva mai încolo, în aer liber fireşte şi de regulă, mai ales după ce numărul lor sporise, era inevitabil să nu dai cu ochii de unul care-şi făcea nevoile.

Cînd au venit jandarmii să-i împrăştie, boschetărimea s-a revoltat aşa de tare, încît au chemat televiziunile să protesteze. Un reporter mai naiv l-a întrebat pe cel ce părea şeful şi instigatorul, de ce nu se duc la azilul de noapte, sau la căminul pentru oamenii fără adăpost. Răspunsul a fost halucinant: "Nouă ne place să fim liberi!"
În cămin sunt primiţi condiţionat: nu vii beat, nu faci scandal, nu faci mizerie şi musai munceşti ca să nu te ţină comunitatea pe gratis, ori asta înseamnă deja reguli pe care ei nu aveau cum să le-ndeplinească, pentru că lovesc în însăşi libertatea lor de a bea cînd au ei chef, a face mizerie şi scandal şi a trîndăvi după pofta inimii.

Cîteva zile s-au tot reinstalat după plecarea gunoierilor şi a jandarmilor, pînă au înţeles că ori de cîte ori revin, sunt din nou alungaţi şi de atunci zona aceea, centrală de altfel, a rămas curată.
Mă gîndesc totuşi ce înseamnă libertatea asta la ei: frig crunt cu degerături iarna, mizerie şi putoare în toate anotimpurile, bătăi adesea sfîrşite în lame de cuţit, futaiuri la beţie şi plozi. Mai au şi libertatea de a muri de frig, ca boschetarul de astăzi.