luni, 27 decembrie 2010

Eliberare

Ciudată şi totuşi plăcută liniştea şi pacea din sufletul meu. Neobişnuită, nesperată, binevenită ca un somn fără vise, odihnitor.

Doar cîte-o tresărire răzleaţă mă mai trimite pentru o clipă în haosul din care-am ieşit. Mi-e bine, sunt ca iarba încă verde din curte pe care se aşterne zăpada acum ca o plapumă din puf ocrotitoare. Nici o urmă, doar alb şi moale.

Ştiu însă că e doar un răgaz să-mi trag răsuflarea, o linişte dinaintea furtunilor ce vor veni. Sunt la răscrucea unde s-a terminat un drum şi mi se-aştern altele în cale, de aceea simt că sunt mereu la început.

Oare de asta nu mă plictisesc niciodată?

4 comentarii:

  1. Hai să ne luăm de mână! Şi mie mi-e tare bine: doar eu, ai mei şi-o cană cu vin :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt urma de pas de pe zapada curtii tale

    RăspundețiȘtergere
  3. Georgiana75, cine se-aseamănă, se-adună :*

    RăspundețiȘtergere