sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Soldatul şi hangiţa

Războinicul cu zale de oţel
Călare pe roibul înspumat
Şi obosit, flămînd şi nemîncat
La uşa hanului bătu.

Cu ultime puteri, sleit şi-nfometat
Slugii-i întinse hamul
- Dă-i fîn, adapă-l şi du-l în loc uscat.

În uşă stă hangiţa, străină după chip
Cu ochii alungiţi spre tîmple, cu sîni ca de granit
Ce par a da să fugă de sub cămeşa-i aspră
Din cînepa făcută, bătută şi ţesută-n casă.

El o privi pieziş şi rece...
E o femeie slabă-şi zise şi merse mai departe
Se aşeză greoi pe lîngă foc
Şi porunci tăios: adu-mi bucate!

Femeia se supuse şi-i aduse-n grabă
Carne de oaie, vin şi-o pîine albă.
Rămase stană, privindu-l cum mănîncă
Strîngîndu-şi noduri şorţul şi aşteptînd poruncă.

El n-avea altă grijă decît să se-ncălzească
Să soarbă vin, iar calul să i se odihnească.
Să plece iar la drum, cu spada-ncovoiată
Duşmanii să-i alunge din glia-nsîngerată.

Hangiţa-şi prinse părul nod la ceafă
În graba ei de-ai strînge de pe masă
Firimituri de pîine, căni goale, oase
Un sîn ieşi obraznic de sub cămaşa groasă.

Mirat privi bărbatul la sînul dezgolit
Şi-apoi zîmbind spre-obrazul înroşit.
Hangiţa grăbi pasul, spre foc ea se zori
În timp ce soldatul, în urmă-i hohoti.

Se duse după dînsa, o prinse de obraz
Îi sărută cu sete o pată pe grumaz
Îi scoase sînul şi-l frămîntă în palme
Şi înfruntă rîzînd o ploaie de sudalme.

Hangiţa-i muşcă buza, îl îmbrînci de-o-parte
Soldatul îi răspunse, prinzîndu-o de coate
Trăgînd-o înspre dînsul, şi hohotind mereu
Îi zise: hai, stai la pieptul meu.

Îi ţine fruntea lată pe pieptul lui zdrobit
De lupte lungi purtate, de rană de cuţit
De lănci, săgeţi şi coifuri ascuţite
Ce şi le căpătase în luptele-i cumplite.

O clipă ce trecu... Femeia, se îmblînzi,
Ca mielul, ca bălaia
Şi trupul i-l cuprinse cu mîinile-amîndouă
Săruturi aşternîndu-i, ca picături de rouă.

Şi nu mai fu cuminte şi nu mai fu sfioasă
Şi îi conduse mîna, adînc pe sub cămaşă
Pe sînul tare şi mai apoi pe coapsă
Şoptindu-i la ureche: azi sunt a ta mireasă.

Soldatu-i îi răspunse cu răsuflare grea
Te vreau mîndră hangiţă, te vreau să fii a mea
Te vreau să-mi fii mireasă în noaptea asta scurtă
Cînd nici nu-mi pari aievea, ci-mi pari doar o nălucă.

Noaptea aceea fuse şi sălbatică şi crudă
Şi dulce şi amară şi-nceată şi pe fugă
Şi caldă, dar şi rece ca lama de cuţit
Şi foame şi foc şi dor nestăpînit.

Abia crăpă de ziuă, soldatul se-nzăuă
Iar sluga-duse calul, voinicu-ncălecă
Îşi sărută hangiţa, grăbit să plece iară
Şi dornic să se-ntoarcă la viaţa de cu seară.

Sunt hoţ de suflete-i strigă hangiţei!
Pe-al tău ţi l-am furat!
Ba nu, strigă hangiţa
De bună voie ţi l-am dat!

Plecă soldatul şi n-avea nici un gînd
Credea că tot ce-a vrut, a dobîndit furînd.
Şi ochii ei cei oblici şi trupul măsliniu
Şi coapsa ei cea dulce şi vinul rubiniu.

Zile lungi trecură şi nopţi fără de vise
Dar chipul ei şi trupul în minte-i stăruise
Şi o vedea în toate femeile din cale
Şi tresărea plin de fiori sub zale.

O blestemă cu sete de nu ştiu cîte ori
Şi tot pe-atît, o dezmierda prin somn
Nici foame nu-i era nici vinul nu-i plăcea
Ba era acru, ba botezat părea.

Multe hangiţe îl încălziră noaptea
Iar ziua se lupta, jucîndu-se cu moartea
Dar clipă nu era să nu-şi aduc-aminte
De sînul ei cel tare şi coapsa ei fierbinte.

Nu mai răbdă soldatul şi calul îşi struni
Lăsînd în urme lupte, spre hanul ei zori.
La poart-ajunse iară, cu calul numai spume
Voind măcar s-o vadă şi-apoi să plece-n lume.

Hangiţa-i ieşi-n cale şi tresări mirată
Obrajii se-nroşiră şi se-nmuiase toată.
Pe cînd era să cadă de dor, de fericire
O prinse el în braţe şi-o sărută-n neştire.

Tîrziu spre dimineaţă hangiţa-i povestise
Cum i-a fost dor şi cum se chinuise
Soldatul tăcea doar şi era-ngîndurat
Oare fusese hoţul, sau fuse el furat?

Asta-i legenda ce peste ani o povestiră,
Doi hoţi de suflete,
Şi-o liră...

11 comentarii:

  1. A trebuit să opresc muzica şi să bag toate ferestrele de mess în bară ca să pot fi atent la poezie.A meritat şi acum încerc să o mai parcurg încă o dată..

    RăspundețiȘtergere
  2. Uaaaaau....
    Superbă!!!!
    M-ai trimis în lumea viselor şi a dorinţelor!
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Brosu Constantin, nu e mai bine-n lumea ceea decît în asta? Cel puţin, uneori :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Un nou prieten...bun16 decembrie 2010, 01:21

    Superbă....!

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere