sâmbătă, 13 noiembrie 2010

O roşcată şi fraţii ei bruneţi

Doamna Juhasz era genul de femeie căreia îi venea destul de greu să-şi ţină chiloţii pe ea şi cu toate că avea patru copii din care prin voinţa divină trei îi semănau doar ei leiţi, la a patra se cam plictisise Dumnezeu să-i muşamalizeze infidelităţile şi-o făcu să semene cu tatăl natural care nu era acelaşi cu cel al cărui nume-l purta doamna de ani buni.

Cum spuneam, cei trei copii care moşteneau trăsăturile mamei erau bruneţi cu ochi negri, iar fata care dădeau frîu liber speculaţiilor şi devenise astfel o dovadă vie a infidelităţii, era roşcată, pistruiată, cu gene roşii şi scurte şi ochii de un albastru spălăcit, iar gurile slobode o asemănau cu un prieten de familie ce încetase brusc să-i mai frecventeze.

Nimeni nu ştia însă ce reacţie avusese domnul Juhasz, sau dacă avusese vreuna, pentru că nu era genul de familie în casă căreia te bagi cînd erai tu curios, mai mult de-atît, domnul nu catadicsea  nici măcar să salute, sau să răspundă copiilor riverani ce fuseseră educaţi să zică "sărmîna" oricărui mitocan.

Roşcata crescu în sînul familiei în aceleşi condiţii ca fraţii ei, abandonaţi cîte-o săptămînă de mamă cînd avea mîncărimi într-un anume loc, însă se întorcea întotdeauna ca şi cum nu s-ar fi întîmplat mare lucru. Nimeni n-a auzit vreodată scandal de la ei şi singurele neajunsuri pe care le provocau erau inundaţiile, atunci cînd copiii rămaşi de capul lor doreau o piscină în bucătărie. Fusese o dorinţă destul de frecventă, iar ce ce stăteau sub ei, se resemnaseră aşteptînd ca ei să crească ca să se poată duce singuri  la ştrand.

Cu timpul, fetele în număr de trei, avuseseră evoluţii destul de asemănătoare, în sensul că abia ce le mijiseră flocii şi îşi găsiseră cîte-un terchea berchea să le lase gravide, dar roşcata şi-a mai găsit o pasiune în plus, de fapt chiar două: deveni uşor cleptomană şi moşteni de la mama ei şi apetitul pentru desfrîu şi băutură.

Peste ani, familia vîndu apartamentul şi se risipi: cele două brunete în Austria, băiatul şi roşcata în Ungaria, iar părinţii într-un sat. Brunetele şi-au găsit din voinţă proprie alţi bărbaţi decît cele ce le lăsaseră gravide, iar roşcata, forţată de împrejurări pentru că al ei soţ se trezise într-o dimineaţă cu intenţia clară de a se spînzura în podul casei, ceea ce reuşi cu succes deplin.

Brunetele se ţin mari cucoane, le-au crescut copiii şi pot trîndăvi în voie. Roşcata însă, aud c-a decăzut mai mult decît era previzibil, împreună cu o parte din acoperişul casei, la propriu.

4 comentarii:

  1. Urmaresti destul de atenta destine si oameni. Probabil e periculos sa fii vecin - intr-un fel sau altul- cu tine. Risca omul sa ajunga foileton

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt atentă din construcţie, nu fac vreun efort în sensul ăsta. Nu urmăresc destinele nimănui, descriu doar ce observ, total detaşată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stilul e deseori mai important decât ideea unui text literar. Nu că aici n-ar fi idee, e un foileton, o ”mini-saga” autohtonă, succintă, fără baroce înflorituri. Ce mă minunează la tine, care scrii realmente bine, este că reușești să o faci cu mult umor, chiar și atunci când bietele destine sunt ca vai de ele. Acum, vedem și singuri cât de bine ajung brunetele descurcărețe, care știu să-i zăpăcească pe fraieri. Și care seamănă cu mama lor! Biata roșcată, decăzută ca propriul acoperiș, aproape că mă întristează! Dar nu-i bai, mă înveselesc cu : ”Doamna Juhasz era genul de femeie căreia îi venea destul de greu să-şi ţină chiloţii pe ea”, sau cu ”în aceleşi condiţii ca fraţii ei, abandonaţi cîte-o săptămînă de mamă cînd avea mîncărimi într-un anume loc,”, sau cu ”abia ce le mijiseră flocii şi îşi găsiseră cîte-un terchea berchea”.
    Angela, ai talent, clar!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumesc, Mirela.
    Dacă n-am găsi ceva amuzant în fiecare poveste de viaţă, oricît de neînsemnată sau chiar tragică ar fi, cum am putea trăi ?

    RăspundețiȘtergere