joi, 11 noiembrie 2010

Cronica unui film idiot

Filmul pe care vreau să vi-l povestesc a fost difuzat azi dimineaţă la ProTv şi face parte din categoria filmelor de doi lei vechi, adică pe o scară de la 1 la 10, l-aş nota în nepriceperea mea cu 1,25, după cum urmează: 1 punct din oficiu şi 0,25 pentru personajul principal, destul de arătos şi cam atît.

Primele cadre ne arată o tornadă care se îndreaptă spre o modestă casă de ţară, unde capul familiei îşi îndrumă soţia cu doi copii spre siguranţa beciului, iar el se duce afară, se leagă cu un lanţ de un utilaj, probabil combină, să filmeze grozăvia. Fiul mai mare însă, se dovedeşte a fi deosebit de neascultător şi iese şi el cu un aparat foto să facă poze, tatăl îl vede şi disperat să-şi salveze băiatul, se dezleagă de utilajul pomenit mai sus, moment în care vine tornada şi-l ridică pe sus, îl învîrte şi-l duce cu ea spre o destinaţie necunoscută.

Acţiunea se mută treizeci de ani mai tîrziu: băiatul neascultător devine cameraman la o televiziune şi filmează un protest al celor care nu-i vor pe ţigani în America, în total vreo 5 persoane agitate şi-o portavoce. De partea cealaltă, vreo 7 ţigani mustăcioşi cu pălării mari negre, răcnesc şi ei că vor să trăiască în pace, ştim noi cum.

Cameramanul se duce la televiziune cu reportajul ce se dovedeşte a fi o adevărată bombă de presă, iar şeful lui insistă să-l trimită în Romania, la congresul ţiganilor. Cu ocazia asta aflăm că ta-su ăla dus de tornadă era roman şi-l chema Daniel Pallady. Aici trebuie să spun că am răsuflat uşurată, pentru că pînă acum în majoritatea filmelor de doi lei în care era vorba de romani, aceştia purtau nume pur latineşti, cum ar fi: Alioşa, Ivan, Serghei şi-n cel mai bun caz, Dimitri.

Eroul nostru se codeşte motivînd că tatăl său a trăiat un adevărat iad în patria de origine, însă şeful insistă. Băiatul rămîne de neclinitit, pînă a doua zi dimineaţa cînd în camera lui apare o reporteră antipatică şi a dracului care-i spune: scoală-te că plecăm în Romania. Aici mă întreb cum aş reacţiona eu dacă mi-ar spune cineva într-o dimineaţă: scoală-te că plecăm în America.

Alung gîndul şi mă concentrez pe film, pentru că cei doi sunt deja în Bucureşti, unde se duc direct la un ministru care pledează pentru cauza ţiganilor printre care cică ar fi trăit. Ministrul are figură diabolică, ce mie-mi dă de gîndit, nu însă şi experimentaţilor ziarişti. Aş putea pune pariu pe alocaţia lui Andrei că pînă la finalul filmului, dom' ministru se va dovedi un personaj sinistru.

După întrevedere, băiatul nostru se hotărăşte să caute un fost prieten al răposatului său tată, pe care nu-l găseşte la adresa, aflînd de la o ţigancă ce stătea probabil abuziv în locuinţă, că Malik Daukanos şi-a schimbat domiciliul în cimitir. Am uitat să zic că făcuseră cunoştinţă cu o ţigancă cu ochi verzi, frumoasă foc pe nume Irina şi nu Rosalinda, Aspirina sau Şucara, ce milita şi ea pentru drepturile poporului său şi i-a dat băiatului în cărţi din care a rezultat că doi îngeri ai diavolului Belialel şi Palalilael ( recunosc, l-am pus de la mine, c-am uitat cum îl cheamă), vor să distrugă naţia ţigănească, ceea ce ar duce desigur la Apocalipsă.

Buuuun, acum suntem în cimitir unde cameramanul nostru caută cu o lanternă mormîntul lui Malik ăsta care nu ştiu ce carte scrisese pe tema apocalipsei ţigăneşti. Lanterna e una d-aia tip creion, dar cimitirul e luminat bine, de la lună, probabil. La un moment dat, de nicăieri apare un ştirb care ştie bineţeles, contra unei sume de bani, unde poate fi găsit misteriosul Malik: la ospiciu. 
Se adună nişte nori din senin, ştirbul fuge, cameramanul zice şi el "shit" şi fuge prin ploaie. Ajunge aşa ud la recepţia la care-i invitase ministrul viclean, unde bea ceva în timp ce-o priveşte pe reportera lui cum dansează vals.

Dimineaţa visează o tornadă, se trezeşte cu reportera la uşă care-i spune să se uite la ştiri, unde... ce să vezi? Prima tornadă din istoria Romaniei. O minte pe colega că se duc să facă un reportaj senzaţional la locul catastrofei, aceasta adoarme liniştită în maşină. Nu pot să nu observ că nu poartă nici unul centură, de unde deduc că regizorul ori a omis acest amănunt, ori s-au învăţat prea repede cu stilul de condus romanesc. Ajung la ospiciu unde se trezeşte şi colega din somn. E foarte supărată că a fost păcălită şi rămîne în maşină să dea explicaţii cu multe rostogoliri de ochi, şefului nervos din America.

Cameramanul intră în ospiciu, care pare a fi un beci insalubru, pe coridoarele căruia se scălîmbăie nişte nebuni. Unuia i se pun pe cap nişte electrozi ruginiţi şi i se fac electroşocuri. Într-o celulă pe care o luminează iar cu lanterna lui creion, zărim nişte şobolani mişunînd în jurul unor căcaţi. De remarcat că şobolanii sunt albi, cam ca totţi şobolanii ce vieţuiesc prin Romania. La zăbrele celulei apare Malik care arată cam ca Moise la sfîrşitul celor 40 de ani de umblat prin deşert: Are părul şi barba pînă la brîu, e zdrenţuit şi murdar, iar pe dinţi nişte plăci din metal menite să-l facă să pară ştirb. Aici, trebuie să menţionez înaltul profesionalism al machiorilor, costumierilor şi-n general a tutror celor care au pus umărul la realizarea acestui film de mare angajament.

Malik e nebun de legat, căci spune într-una că 6 nu e bun. Se înorează iar şi nişte crengi intră prin ferestre. Malik răcneşte "şase nu e bun", vîntul se-nteţeşte, smulge uşile de la celule şi şi vedem cum nebunii sunt luaţi unul cîte unul de tornadă. Băiatul, erou de felul lui, îl apucă pe Malik de mînă încercînd să stoarcă de la el cît mai multe informaţii, dar acesta apucă doar să-i spună "Tomis", pînă ce tornada nemiloasă îl ia şi pe el.
Medicul care-l condusese pe băiat la Malik, muri străpuns de vreo 6 seringi ce se înfipseseră criminale în pieptul lui.

Odată ajuns afară, cameramanul costată că pe maşină erau aşezate nişte crengi, dar că reportera era doar niţel speriată, în stare de şoc, cum ar zice specialiştii, însă îi trecu repede cînd băiatul scoase laptopul din portbagaj şi dădu sărci "Tomis", care după spusele lor, ar putea fi orice.

Ajung la o mînăstire găsită tot pe net presupun, pentru că sunt de acum copleşită de complexitatea situaţiei şi nu pot reţine atîta informaţie, unde un călugăr le dezvăluie existenţa unei secte satanice care oficiază ritualuri care provoacă tornade mortale. Iar se înteţeşte vîntul, dar de data asta nu face ravagii în locul sfînt, iar călugărul ştie că "diavolul ne ascultă".

Eroii noştri se dumiresc că Tomisul e Constanţa, exact locul unde congresul ţiganilor începuse deja şi ministrul sosit cu elicopterul ţinea o cuvîntare, în faţa tuturor ţiganilor, cam 20 la număr, dar filmaţi de aproape ca să pară mai multţi, cam ca la mitingul lui Badea de alaltăieri.

Aici sunt iar datoare cu o paranteză: în prima seară, cînd ţiganca frumoasă i-a dat lui Josh în cărţi, în mijlocul şatrei, ţiganii curăţei, îmbrăcaţi în costume multicolore impecabile, dansau în jurul focului. Toate chivuţele erau pensate, epilate, iar în păr avea monede strălucitoare. Părea un tablou de basm: nu tu jeg, nu tu ciordeală, nu tu puradei neţesălaţi, nu manele, purcei de lapte la proţap, gîşte şi găini fripte, nu tu băutură gîrlă, nu boxe racordate la stîlpii de pe drum, doar o scenă idilică de carpetă de pe vremuri.

Acţiunea devine tot mai palpitantă, cînd cei doi ziarişti ajung într-o pădure unde surprind într-o casă un ritual satanic condus de nimeni altul, decît secretarul ministrului. Josh îi bate pe toţi şi reuşesc să fugă, dar sunt îndeaproape urmăriţi de maşina sataniştilor. Reportera sună la 955 şi cu dicţionarul în mînă, anunţă că: "congresul ţiagnilor, vine tornada mare". I se închide telefonul, iar ea se oftică: trebuia să spun că e o bombă!, dar nu mai sună înapoi.
Acuma, iar stau eu şi mă-ntreb: dacă ar suna cineva la 112 şi ar spune că la un concert de-a lui Guţă e o bombă, oare dispecera n-ar fi tentată să creadă că e o glumă şi să-nchidă telefonul? Şi cine-ar putea-o lua la rost dacă chiar s-ar dovedi ulterior după schijele rămase că ar fi fost într-adevăr o bombă?

Urmărirea e cam lungă pentru gustul meu, dar în final, ajung la congresul ce se ţinea pe un cîmp de pe marginea unei bălţi şi nu în sala tronului lu regele la toţi ţiganii Cioabă, cum ar fi normal, unde domnul ministru părăsea scena în viteză, dar fiind că se înorase periculos, iar. Aici îi ajung din urmă pe cei doi eroi, secretarul şi încă 3 satanişti. Josh îi spune ministrului ce şarpe de secretar are, la care, lovitură de teatru, ministrul îi vîră sub nas un inel de neam prost şi rînjind diabolic, îi spune că de fapt el este Ahriman şeful sectei, iar "acesta e inelul răzbunării mele" şi că el controlează tornada care vine.

Înţelegem că ministrul vrea să cureţe lumea de ţigani, mai ceva decît naziştii ce binenţeles, au fost pomeniţi şi de ţigăncuşa cea frumoasă. Se iscă o vînzoleală, se dau nişte pumni, secretarul se urcă în elicopter şi trădător cum e îşi lasă şeful cu ochii-n soare. Ţiganca se duce la microfon şi-şi îndrumă poporul spre nişte tunele construite de nazişti (iar). Poporul ţipă şi fuge prin praf, printre nişte clădiri dezafectate, pînă în tunel. Iată că naziştii care i-au persecutat în trecut, ajung să le salveze viaţa peste ani. Sunt cutremurată de simbolismul acestei scene.  Inevitabil, Josh salvează doi puradei rămaşi în urmă pe care-i predă apoi mamelor îngrijorate şi nu pot să nu mă gîndesc la un scenariu mai plauzibil: Lasă-l şăfu dracului, nu te mai duce afară, că mai am acasă 11 şi doi în plasament.

Tornadele fac ravagii, Josh îşi pipăie talismanul făcut dintr-un metal necunoscut pe care chiar el îl analizaze în laboratorul de chimie pe vremea cînd era student şi deduse că era făcut dintr-un meteorit şi-şi dă seama că doar el poate salva lumea de la apocalipsa . Se duce curajos afară, înfruntă stihiile naturii, dă nas în nas cu ministrul şi totodată Ahriman, sunt purtaţi oleacă de vînt, dar talismanul e mai tare decît inelul şi ministrul e luat de tornadă. În momentul în care intră în tunel, e deja senin ca lacrima, toată lumea se bucură, el o pupă pe obraz pe ţigancă şi-i face cadou talismul "for the next time".

Filmul se termină cu cei doi jurnalisţi mergînd pe drum: ea în faţă explicînd şefului nervos că de ce n-au filmat scena, iar Josh zîmbind în zare.

The End

P.S. Acum trebuie să-l anunţe cineva pe Andrei că şi-a pierdut alocaţia.

23 de comentarii:

  1. bine, şi noi ce vină avem de ni l-ai povestit??? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. am făcut un test de enduranţă şi de ce să nu suferiţi şi voi, mifty? :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Și totuși filmul are un mare merit: i-ai făcut tu CRONICA! Și e teribilă, face toți banii, felicitări! ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mirela P, mă pui pe gînduri... oare ar fi cineva să mă plătească să critic? că tare mi-ar place :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Frăţică, şi doar ai zis că nu mai deschizi televizorul!

    RăspundețiȘtergere
  6. mă mai înghionteşte şi pe mine Ahriman ăla! Deci, nu-s de vină!

    RăspundețiȘtergere
  7. si titlul unde-i? sa stiu sa evit filmu' respectiv

    stiu, pot cu google, dar ..

    RăspundețiȘtergere
  8. daimon, titlul nu l-am prins, dar dacă i-aş da eu nume, aş oscila între Tornada Ucigaşă şi Talismanul Vrăjit :D

    RăspundețiȘtergere
  9. @Angela, te-aș plăti eu să critici astfel de filme, daca-ș avea bănetu lu' Patriciu! :D
    Poporul, adică masele largi (sună groaznic, știu) te-ar plăti dacă le-ai lăuda, după verva cu care urmărește telenovelele. Asta apropo și de titlu(ri)! ;)
    P.S. Felicitări pentru articolul de la Georgiana și...dă-i pălincă, n-o pedepsi! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca ai mult prea mult timp liber ... :)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru momentele când nu ştii ai Google. Am căutat programul TV de azi-dimineaţă (găsit pe port.ro), am găsit şi filmul:

    http://www.imdb.com/title/tt0414306/

    RăspundețiȘtergere
  12. Ana Maria, oi fi avînd, dar e timpul meu.

    RăspundețiȘtergere
  13. @daimon, la cît de nasol a fost filmul nici nu mi-a dat prin cap să-i caut titlul, altfel google era prima şi singura opţiune, să ştii :))

    RăspundețiȘtergere
  14. am vazut cateva secvente si eu. am ramas perplexa.

    daca doriti promovare reciproca prin link/banner exchange, contactati-ma pe blogul meu

    RăspundețiȘtergere
  15. @windwhisperer, după ce-au terminat de plătit figuranţii, cred că le-au mai rămas bani de-o ciorbă de burtă la vreun birt prin Bucureşti. Ce seria a doua?!

    RăspundețiȘtergere
  16. Evil, eu sunt un monument de răbdare că l-am văzut pe tot :))

    RăspundețiȘtergere
  17. da, cunosc si eu voluptatea, ce-i drept rarissima, de a te uita la un film ingrozitor de prost doar ca sa vezi daca poate fi si mai prost pana la capat.
    asa recenzat de tine, filmul asta a mers uns.
    uite cum pui tu umarul la ridicarea nivelului cultural al maselor!

    RăspundețiȘtergere
  18. @balaurdegradina, adică se poate face, contrar părerii generale, din căcat - bici :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Citesc a doua oara recenzia asta a ta, ca poate n-oi fi priceput eu din prima, da' tot nu ma dumiresc de ce si-a pierdut Andrei alocatia? Pai, daca-ai fi pus pariul, nu l-ai fi castigat?...
    PS: am descoperit blogul tau abia acum vreo doua saptamani. De atunci rasfoiesc zilnic arhiva si te citesc mult. Tare-mi mai place, sa stii!

    RăspundețiȘtergere
  20. ioana, Andrei nu şi-a pierdut alocţia, o are pe card şi e foarte grijuliu s-o scoată şi s-o cheltuie cît de repede poate. Am zis doar aşa, în speranţa că citeşte şi se sperie niţel :D
    Sunt fericită că mă citeşti şi cu atît mai mult că-ţi place, fii binevenită :)

    RăspundețiȘtergere
  21. "...scoală-te că plecăm în Romania.... scoală-te că plecăm în America."
    ====================
    1..Super cronică... mi-ar plăcea să văs cronica lui "Love story"... Şi neapărat a lui "Glissando".
    Pe ăsta ultimul nu am avut niciodată răbrare să-l văd de la cap la coadă. Ştiu că e cu Ştefan Iordache şi că la un moment dat apare o grănadă de babe goale ...
    ..............
    2..Dacă la mine in cameră ar intra o gagică şi ar zice ""coală-te plecăm ... undeva" după primul cuvânt aş bănui că are alte intenţii... :D

    RăspundețiȘtergere