luni, 22 noiembrie 2010

Azi

Sirenele urlă din toate părţile de parcă aş fi în Brooklyn: nenumărate colici biliare, bolnavi închipuiţi, ţigănci care nasc al 9-lea copil în maşina salvării.

Plouă şi toţi oamenii oraşului par a fi pe străzi, plini de elanul începutului de săptămînă ce se va domoli de mîine-ncolo.

Azi îi urăsc  pentru că ei sunt vii şi eu împietrită.

Îi urăsc pentru că îşi fac iluzii, că ţes planuri, că-s îmbrăcaţi la costum dîndu-şi aere. Îi urăsc că sunt isterici, veseli sau nepăsători, iar eu apatică.

Mă urăsc pe mine pentru că mă cuprinde depresia şi nu ştiu s-o alung... Pînă acum o păcăleam cu muzică, rahaturi şi filmuleţe motivaţionale, dar de-o vreme încoace s-a prins, s-a şmecherit şi nu se mai dă dusă cu una cu două.

În fine, mă urăsc c-am scris asta.

8 comentarii:

  1. E luni, nu dispera. Spre seara lucrurile vor sta cu mult mai bine :-).

    RăspundețiȘtergere
  2. Liviu, în ultima vreme mă ţine cam trei zile. să fie trei luni într-o săptămînă? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. depresia e ca si criza din ce in ce mai adanca si mai raspandita :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @anonim, n curînd soţii vor lăsa bileţele: "dragă, dacă vrei să te sinucizi, fă-o în baie să nu murdăreşti podeaua", sau "dragă, dacă vrei să te spînzuri, nu folosi cablul de la aspirator, am văzut eu că e cam slăbuţ".

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu sunt 3 luni pe saptamana , doar una.
    Partea poastra e ca dupa luni vine marti :-))
    Si apoi in calendarul englezesc vine WTF...

    RăspundețiȘtergere