luni, 4 octombrie 2010

Mihuţ

Fusese însurat cu fata cu păr lung cu care umblase încă din liceu. Erau un cuplu cunoscut prin oraş, ea pentru părul pînă aproape de genunchi, iar el pentru beţiile epocale trase prin restaurante şi la chefuri.
Mai tîrziu, cînd fata total neinspirată şi convinsă ca doar ea l-ar fi putut schimba, se hotărîse să-l ia de bărbat, unii făcuseră pariuri: se lasă Mihuţ de băut, sau nu. Cosmina se jura că da şi întărea promisiunea cu ameninţări: dacă nu se lasă, divorţez, îl dau afară din casă.
La vremea aceea, Mihuţ rezista fără băutura chiar şi două săptămîni, zile în care îl vedeai apatic, plictisit şi fără chef, dar Cosmina înflorea şi planifica lărgirea familiei, renovarea casei şi-n general, o viaţă  liniştită, aşa cum îşi dorea ea.
Omitea însă faptul deloc de neglijat că Mihuţ mai avea doi fraţi mai mari, care şi ei aveau acelaşi obicei: să bea pînă nu mai ştiau de ei, deci problema era oarecum genetică, cu toate că nici unul dintre părinţii lor nu era băutor.
Au trecut cîţiva ani de certuri, despărţiri şi ameninţări, cu împăcările aferente, pînă  să realizeze că puterea de convingere a ei, e absolut nulă, că duşmanul cu care se lupta de atîta timp, îi copleşise pe amîndoi. Au divorţat.
Mihuţ a început să bea mai cu spor, cică de necaz şi cînd era beat, o vizita mereu. Au mai dus-o aşa vreun an, pînă ea şi-a pierdut ultima fărîmă de speranţă şi nu i-a mai deschis uşa.
Mihuţ a trecut cu eleganţă peste acest inconvenient şi a început împreună cu alţi doi amici de care devenise nedespărţit, să frecventeze cimitirul Rulikowski. Nu, nu devenise satanist şi nici nu-şi vizita vreo rudă moartă, ci se ducea să bea la înmormîntări. El cu amicii lui se distanţau din start de alţi beţivani milogi cărora le dă lumea să bea un păhăruţ de sufletul mortului. Ei erau mai rafinaţi, se îmbrăcau la costum la dungă, eleganţi şi-şi luau aerul trist, sugerînd că sunt cunoştinţele defunctului. În definitiv, nimeni nu te-ntreabă cine eşti la înmormîntare. Feriţi de stigmatul de milogi, dădeau pe gît păhărel după păhărel, îngînînd de fiecare dată cîte-un Dumnezeu să-l ierte, plini de evlavie şi tristeţe.
Cum oraşul e mic, n-a trecut multă vreme pînă s-a aflat. Întîlniseră nu o dată cunoscuţi care aflaseră de noile apucături, s-au ruşinat şi-au căutat metode noi de-a bea pe gratis. Mihuţ  pîndea  la piaţă cunoscuţi cărora se oferea să le care  bagajele.
Într-o zi am aflat că a murit. Băuse trei zile la rînd şi făcuse infarct. Avea 34 de ani.

9 comentarii:

  1. Cam aşa ceva vezi mereu la ştirile de la ora 5.Adică Vasile B , după ce a consumat 150 ml de rachiu la crâjmă s-a dus acasă şi şi-a violat mătuşa în vârstă de 94 de ani.Cum de nu i s-a părut orice scândură din gard mai sexy decât baba?

    Să las amuzamentul la o parte, alcoolul nu te face mare.Dacă beau o dată şi mă fac turtă , 3 luni nu mai beau, aşa cei care beau în fiecare zi un pahar de ''digestie'' ajung alcoolici.Trist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Boală grea şi fără leac! Nasol! Chiar daca se lasa pentru o vreme, garantat se reapucă! Nu stiu vreun betivan care sa fi reusit sa se lase definitiv!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ăsta s-a lăsat, georgiana :D
    De tot :))

    RăspundețiȘtergere
  4. noiversusvoi, nu era el genul ăsta... era educat, din familie cuminte.

    RăspundețiȘtergere
  5. Văd cât a persistat educaţia,apă de ploaie!

    RăspundețiȘtergere
  6. noiversusvoi, eşti prea radical. Omul avea un viciu, nu era criminal în serie :)

    RăspundețiȘtergere
  7. de obicei alcolistii au noroc. Oricat de mult o dau ei in bara si strica tot in jurul lor, 'au norocul' sa moara de moarte buna...probabil pentru a suferi restul vietii pentru greselile anterioare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu ştiu dacă asta e de râs sau de plâns. . . :)

    RăspundețiȘtergere
  9. să-i fie... hâc... ţărâna usoarăăă... hâc

    RăspundețiȘtergere