duminică, 10 octombrie 2010

Chermeză populară

V-am zis că sunt Zilele Oraşului la Oradea. M-am dus azi să casc gura prin tîrg, profitînd de soarele prietenos şi cald şi de locurile de parcare gîrlă.
Pe pod, tarabe cu mărunţişuri: brăţări, inele, colane, căciuli tricotate şi clovni îmbrăcaţi în costume vechi şi murdare, făceau figurine din baloane pentru copiii deloc entuziasmaţi.
Un sud american vinde şi el brăţări din piele şi podoabe, lîngă o boxă de unde se aude muzică de-a lor. Îmi plimb degetele prin penele unei amulete şi mă uit fascinată la părul lung şi negru corb prins în coadă a vînzătorului.
Trec de pod, în faţă cuptoarele de kurtos kalacs, însă nici un muşteriu, iar de aici încep chioşcurile de unde iese fum mirosind a mici, cîrnaţi şi cartofi prăjiţi. Dincolo de ele, tobogane din cauciuc, leagăne, trenuleţe. Totul îmi pare ponosit, kitchos şi sărăcăcios. Lumea pare să fi ieşit mai mult la plimbare decît la mici şi bere ca-n alţi ani, doar la o masă din două se mai mănîncă şi încă n-am văzut pe nimeni beat.
Lîngă biserica reformată, alţi sud americani, de data asta vreo 6. Au un fel de cort care aduce a scenă, cu microfoane, boxe şi penaje. Mă aşez pe o bancă aproape şi aştept să cînte, sau mai bine, să danseze. Întotdeauna m-au fascinat dansurile rituale ale amerindienilor, însă ei nu dau semne c-ar avea vreo intenţie să mă facă fericită. Stau în cerc, vorbesc de-ale lor şi beau bere.
Sunt scunzi, cu figuri aspre şi au părul lung pînă aproape de mijloc. O tîrfă blondă dă tîrcoale unuia cu care parlamentează intens, probabil se tîrguiesc la bani. El o priveşte uşor amuzat în timp ce ea vorbeşte într-una. La un moment dat, tipul se întoarce şi se duce în cort, tîrfa după el. El se întoarce brusc cu intenţia clară de a scăpa de ea, însă fata nu se lasă şi-i ţine calea. El se înfurie şi-i spune ceva cu o figură categorică. Fata nu mai aşteaptă alte îndemnuri şi se cară foarte repede.
Lîngă mine, se adună nişte lelenţi. Aşa li se zice celor crescuţi la orfelinat şi nu neapărat în sens peiorativ, dar faptul că se deosebesc de ţiganii liberi şi de boschetarii clasici,  obligă la o denumire ca să poată fi deosebiţi cînd se povesteşte de ei.
Cei crescuţi la orfelinat, în mare parte ţigani, sunt destul de bine îmbrăcaţi, vorbesc destul de corect romaneşte, dar par a fi asexuaţi. Greu poţi să-şi dai seama care e băiat şi care e fată. Vocile le sunt la fel de dogite şi de groase, staturile la fel de mici, iar pe feţele lor se citeşte o stare de adîncă îndobitocire. Nu săriţi să mă criticaţi, fac doar o descriere zic eu, obiectivă. Nu am idee ce le fac în orfelinate, în ce condiţii sunt crescuţi de ajung aşa, dar bine nu cred să le fi fost şi nici nu ştii dacă n-ar fi arătat mai umani crescuţi pe străzi.
Mă ridic şi mă mut pe altă bancă, pentru că un domn la vreo cincizeci de ani, trece a 4-a oară prin faţa mea şi se holbează insistent. Îi zic în gînd că "da, de asta stau aici, ca să încerci tu să mă agaţi, perversule" şi mă uit urît la el.
Apare nebunul oraşului, ţigan şi ăsta. Poartă întotdeauna costum şi-l întîlneşti oriunde: la nuntă, la înmormîntare şi la ştrand, uneori chiar de două ori în locuri diferite. Se duce şi el la amerindieni şi cască gura.
Eu îmi iau gîndul de la dansuri şi o iau încet spre maşină: iar miros de mici, iar clovni ăia ponosiţi şi-n plus, nişte zdrenţăroşi ciudaţi care cîntă "Ţigăncuşa". Pe ăştia n-am reuşit să-i încadrez nicăieri... nici la boschetari, nici la lelenţi, cred că mai degrabă-s copii fugiţi de-acasă. Cel din mijloc, e cel mai bătrîn, la vreo 40 de ani, cîntă la chitară şi se scălîmbăie ca un rock star.Cu siguranţă el e şeful "trupei". De fiecare parte a lui, sunt două trei fete cam la 18 ani: una cu acordeon, alta cu nu ştiu ce ţeavă în care suflă. Ţeava se termină într-un fel de xilofon. Lumea se uită la ei ca la circ, unii rîd, le pun cîte 1 leu în coş şi pleacă mai departe. Mă duc şi eu, gîndind că n-am văzut de mult atîţia rataţi la un loc.
Am trecut de pod şi traversez spre teatru unde am parcat şi-mi arunc ochii peste drum: deasupra unei dughene scrie cu litere mari: CRIZA. Îmi adun maxilarul de pe trotuar şi merg mai departe. O grămadă de epitete se înghesuie spre buzele pe care însă, le ţin strînse bine. Totuşi, le-aş sugera idioţilor care şi-au denumit firma aşa, ca anul viitor pînă-n primăvară, să-i schimbe numele în FALIMENT.
Sunt la fel de morocănoasă ca şi cînd am venit, la fel de lipsită de vlagă şi poate ceva mai deprimată. Dau o tură cu maşina, măcar ea nu mă dezamăgeşte, nu mă oripilează, nu mă enervează niciodată şi mă lasă-n boii mei. Care-s cam plecaţi de-acasă.
Era să uit: boschetarul de ieri, ăla de se scărpina la coaie, era azi îmbrăcat de iarnă, încotoşmănit într-o geacă matlasată, mahmur de abia vedea lumea cu ochii, îşi tîrîia picioarele pe pod, în căutarea unui milostiv să-i dea un păhărel de dregere.
Nu înţeleg de ce nu uit niciodată feţele oamenilor şi nu înţeleg nici de ce dacă îi văd prima dată, îi mai văd apoi cîteva zile la rînd. Dacă e vreun mesaj, eu nu ştiu să-l descrifrez, aşa cum nu ştiu nici ce înseamnă casa aceea de sticlă în care locuiesc în visele mele din ultimele luni. Poate mă lămureşte cineva?

15 comentarii:

  1. Hahaha , se pare că oraşul liniştit pe care îl ştiam s-a transformat în vacarm.Să vezi ce e p-aicişa, că e festivalul toamnei şi pute a telemea , cârnaţi, geci de piele şi pop-corn caramelizat de te dă pe spate. O curiozitate , ce maşină ai?

    RăspundețiȘtergere
  2. Am fost şi acuma seara şi să vezi tu coadă la kurtos kalacs, de vreo 50 de metri! Mai încolo cînta Andra, puhoi de lume peste tot şi amerindienii mei în costume cîntau şi dansau de numa'! Vai ce mi-au plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iote na, ca si la mine is sarbatorile Iasului! Iote cum ne'am gasit si la faza asta! Eu, spre deosebire de tine, sunt in avantaj: am sarbatoarea sub balcon! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. la mine, ştii cum e, georgiana... oleacă de distanţă, trec de nişte case... Dar artificiile le văd de la geam :)

    RăspundețiȘtergere
  5. am uitat sa pun avantajul intre ghilimele!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. la mine, după ora 24, nu mai mişcă nimeni în oraş, aşa a zis primarul şi pînă şi artificiile au fost moderate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt sigur că poţi vedea şi lucruri frumoase în loc de aceste personaje pe care le-ai creionat. Poate eşti prea critică, nemulţumită dar afară de un indian pe care l-ai descris în treacăt nu ai descris nici un lucru frumos di plimbarea ta. Sunt sigur că erau! Îţi doresc să regăseşti frumosul din oameni, să regăseşti Omul frumos din tine!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Cristian
    Ție nu ți s-a întâmplat să ai zile când vezi doar urâtul din oameni? Mie, da. Cu toate că sunt o ființă pozitivă. Pur și simplu n-ai ce face. E ca legea seriilor, când nenorocirile vin una după alta, orice ai face. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @cristiandima, tu eşti prea idealist, dar să mă acuzi de exces de criticism, e prea mult, mai ales că nu m-am implicat afectiv deloc, am făcut doar nişte descrieri a ceea ce am văzut şi crede-mă, mi-aş fi dorit să văd ceva frumos. Nu văd nimic frumos nici la boschetari, nici la beţivi oricît efort aş face. Dar să ştii că mai pe seară am văzut totuţi ceva frumos, mai exact, motivul pentru care m-am dus a doua oară: au cîntat şi-au dansat indienii mei şi lîngă el s-a făcut de rîs un cunoscut mai vechi, beat rupt, care-n condiţii normale nu s-ar fi dus să se dea în spectacol. Vezi? Şi aici am găsit una caldă, una rece la pachet. Viaţa asta e, nu ce-am vrea noi să fie. Trebuie să înţelegi că eu mă duc în căutare de frumos şi mă-ntorc dezamăgită, pentru că mă văd total ruptă de realitatea care mă-nconjoară. Idealurile mele nu-s mai prejos decît ale oricui, doar că nu am obiceiul să mă mint pe mine insămi şi probabil de asta evit să ies în lume; mai las loc la idealisme ca să nu mă trezească de tot realitatea.

    RăspundețiȘtergere
  10. @silavaracald, aşa e... eu nu pot să spun altceva decît ceea ce văd. Ce-s eu de vină că lumea e aşa cum e? Cu siguranţă şi alţii mă percep pe mine altfel decît cred eu, sau de cum mi-ar plăcea.

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.

    RăspundețiȘtergere
  12. mie imi place cum ai spus-o: "se scarpina la coaie". parca scrise de o femeie, cuvintele astea devin mai haioase. cel putin pentru mine...

    RăspundețiȘtergere
  13. "Mă duc şi eu, gîndind că n-am văzut de mult atîţia rataţi la un loc."

    :))

    bai am ras de unul singur in birou aici de m-am scapat pe mine. stii doar ca am vezica nasoala...

    RăspundețiȘtergere
  14. Zwk, pe bune, merita să-i vezi... erau un amestec de emo, hipster, punk, folk, iar solistul cred că era beat pulbere. Şi ce mişcări scenice aveau, da' ce haine jegoase...

    RăspundețiȘtergere
  15. Da' de vezică de ce-ar trebui să ştiu eu? :))

    RăspundețiȘtergere