sâmbătă, 9 octombrie 2010

Cenuşăreasa

Cenuşăreasa fusese învăţată încă din şcoala primară că nu e la fel ca ceilalţi copii ce aveau fiecare acasă o mamă şi-un tată, ci că se trage din doi taţi. Nu prea pricepuse ea cum vine treaba dar, fusese vreme îndelungată ţinta bancurilor şi a glumelor proaste a celorlaţi copii, mai ales cînd hăinuţele ei albe şi curate se-nvechiseră şi nu mai avea altele noi cu care să le schimbe, pentru că între timp rămăsese orfană de ambii taţi, iar mama vitregă cu care se pricopsise era o femeie haină ce-o luase din orfelinat în plasament, ca ajutor în gospodărie.
Cenuşăreasa creştea în ciuda lumii şi se făcea frumoasă: din ia zdrenţuită de atîta purtat se conturau sînii feciorelnici, ca două mere gata să se coacă. Sub fusta pînă-n pămînt, şoldurile ei se unduiau ca apele mării, pe picioarele lungi şi zvelte, cu tălpile desculţe şi rănite.

Vecinii o priveau pofticioşi şi oricare ar fi tăvălit-o-n fîn, dar Cenuşăreasa visa la Făt Frumos al ei, ce sigur va veni într-o bună zi. Mama vitregă o studia cu gînd s-o mărite bine, sau s-o vîndă, dar dacă o vindea, lua doar o dată bani pe ea, aşa că se gîndi s-o mărite şi dezmărite de mai multe ori.
Primul bărbat fuse un domn de la oraş, ce-şi zicea "sărac şi cinstit" cu care Cenuşăreasa nu făcuse casă bună. Toată agoniseala taţilor ei se risipi în patru zări. Văzîndu-şi moştenirea împrăştiată mai ales pe la oameni ce vorbeau o limbă străină şi spuneau des "balşoi", Cenusăreasa divorţă de domnul de la oraş şi luă un profesor trecut de prima, dar şi de-a doua tinereţe, un bărbat cu barbă, foarte meşteşugit la vorbă.
Tare-i mai plăcură Cenuşăresei vorbele lui frumoase, pînă în ziua în care el o anunţă dintr-o dată că n-o mai vrea. Îi părea prea grasă, prea complicată, prea cu pretenţii şi mai mult, o acuză că l-ar fi învins. Cenuşăreasa nu-şi revenea din uluială: tocmai el, care-i susurase cuvinte atît de frumoase la ureche, care-i promisese dragoste pînă la moarte?
Începu să se veştejească de supărare, spinarea i se gîrbovise în fiecare zi cîte puţin se uita în oglindă şi se vedea urîtă, aşa cum începuseră vecinii să spună despre ea. După o vreme, începură s-o bîrfească pe la colţuri cum că n-ar fi bună de nimic, iar Cenuşăreasa crezu şi începu să plîngă în fiecare zi. O dureau toate şi uneori părea că trage să moară. Sărăcise, făcuse datorii şi nu mai credea în Făt Frumos.
Trăgeau de ea ca de-o tîrfă ieftină: ba un domn cu cravată roşie, ba un domn cu ochelari şi-un căţel la subsioară. Fiecare susţinea că el urmează să se culce cu ea, fiecare îi promitea că-i aduce averea înapoi intactă, că o reuneşte cu neamurile ei înstrăinate. Însă ea, nu mai credea nimic, nu mai voia să ştie de niciunul...
Îşi scoase într-o zi ia ponosită pe care-o păstrase atîţia ani într-un dulap de care uitase, o spălă, o cîrpi, îşi obloji tălpile desculţe şi le-ncălţă cu opincile rămase de la unul din taţii ei.
Scotoci puţin prin actele familiei şi-şi dăduse seama că e la fel ca ceilalţi: avea un tată, dar şi-o mamă, Dochia o chema.
Îşi îndreptă spatele, ridică fruntea şi-şi zise: de-acum înainte, mă mărit doar cu cine vreau eu şi nici nu e musai să fie Făt Frumos, trebuie doar să mă iubească destul cît să nu mă vîndă altora, c-am obosit să mă tot adun din bucăţi. Să mă iubească şi să mă cinstească, să nu-mi spună poveşti şi să nu-mi promită lucruri pe care nu le poate îndeplini.
Să-i placă cum cînt, să-l doară sufletul cînd plîng, să fie aspru cînd greşesc, dar să mă ierte şi să mă îndrume. Să-mi fie credincios şi să nu mă părăsească niciodată.

9 comentarii:

  1. Tristă povestea Cenuşăresei, dar actuală...

    RăspundețiȘtergere
  2. fac un magazin in centru la Firenze si inceputul "povestirii" m-a dus cu gandul la autocarele cu doua etaje stil londra pe care era o publicitate:o homosexual
    o eterosexual
    x NON IMPORTA(nu conteaza)
    multi s-ar bucura de indiferenta noastra...dar mie nu-mi place sa traiesc "indiferent"...si nici ca altii sa fie "indiferenti" cu mine...

    sfarsitul povestirii de o frumusete deosebita...

    RăspundețiȘtergere
  3. Și, l-a găsit?
    Au trăit ei fericiți până la adânci bătrâneți?
    Sau o lași așa cu final deschis? :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. "Să-i placă cum cînt, să-l doară sufletul cînd plîng, să fie aspru cînd greşesc, dar să mă ierte şi să mă îndrume. Să-mi fie credincios şi să nu mă părăsească niciodată."
    Minunat...
    Si la fel de minunata e ilustratia. O Cenusareasa din Muscel, de o rara frumusete. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. silavaracald, de ce ma provoci? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Continuareaaaaa??? M'ai lasat ca la dentist!

    RăspundețiȘtergere