joi, 30 septembrie 2010

Poveste cu popa

Cu toate că satul părea să fi uitat deja din a doua zi crima ciobanului, nunta nevestei şi chemarea şefului de post la capitală, unele amănunte legate de toate aceste întîmplări stăruiau încăpăţînate în calea uitării colective: jumătate de sat era mahmură, iar jumătatea trează era la biserică, respectiv babele indignate mai mult de măritişul rapid al  fostei de-acum neveste a ciobanului, decît de crima ce-o înfăptuise el " la beţie săracul".
Biserica rămăsese ultimul bastion de moralitate al satului, cu toate că popa, nu prea era. Nici bastion, nici moral. Se zvonea chiar că fusese ademenit de greco-catolici să treacă la ei, cu argumentul unei parohii mai apropiate de oraş şi beneficii mai mari.
E drept că zilele popii erau oricum numărate, asta datorită obiceiurilor lui păcătoase de a se aghesmui cu vin nesfinţit în fiecare seară pe la casa cîte unui enoriaş şi mai umbla vorba că preoteasa îl părăsise cu tot cu copii de vreo două ori, rezultat al acuzaţiilor de prea şi foarte mare curvie. Popa negase însă tot, o pusese pe mă-sa să-i recupereze atît nevasta cît şi copiii şi după căteva zile de evlavie şi pocăinţă, ispita-l ducea iar în curtea oamenilor şi-n paturile văduvelor din sat.
Nici păcatul lăcomiei nu-i era străin: după ce că lua taxe pentru botezuri, nunţi şi înmormîntări, sfinţit Logan-urile şi BMW-urile flăcăilor întorşi din Spania, parastase, pomeni, sfeştanii, îşi deschisese şi-un magazin pe care-l aproviziona cu marfă la negru adusă cu portbagajul din Ungaria şi cu ţigări de contrabandă. Pe lîngă asta, îşi făcuse şi-o turmă frumuşică de oi şi părea că ăsta e doar începutul.
La nervi, mai suduia şi înjura enoriaşii, iar la beţie se încăiera cu ei şi cîştiga întotdeauna pe principiul  "dai în mine, dai în Dumnezeu".
Azi, se hotărîse să folosească păţania ciobanului ca pildă după slujbă, că de măritişul femeii se cam ferea să pomenească dat fiind faptul că o mai vizitase şi el în serile în care se simţea mai încercat de singurătate şi amărăciunea vieţii.
Simţi în suflet o tristeţe mare cînd zise cu vocea lui tunătoare: iată Doamne, un fiu al satului nost' a călcat pe cărări greşite şi-a făcut păcat de moarte... Lăsă o pauză pentru freamătul babelor şi efect după care, amintindu-şi că are o petrecere acasă, îşi făcu cruce şi  zise grăbit un "iartă-l Doamne, că n-a ştiut ce face" şi lăsă babele ce nu apucaseră să-i pupe patrafirul cu mîinile întinse şi gurile căscate.
Musafirii ce-l aşteptau erau nişte preafericite feţe venite să definitiveze pactul de trecere întru cele sfinte şi trebuicioase la biserica rivală.
Babele ieşiseră bombănind din lăcaşul sfînt, promiţînd mari mişcări sociale în sat, revolte şi ştiri de la ora cinci, ceea ce şi înfăptuiră a doua zi cînd puseseră de-un puci în faţa gardului bisericii  cu televiziune, chirăituri, interviuri, acuze şi vorbe grele la adresa feţei bisericeşti ce tocmai împacheta în grabă.
Cînd se trezi cu reporterii la casa parohială, el tocmai ce îndesa portbagajul prefericitului Mercedes cu prosoapele primite la botezuri.
- Părinte, cum răspundeţi la acuzaţiile aduse de enoriaşi? întrebă o duduie de la ProTV
Popa trînti vădit enervat portbagajul şi zise printre dinţi:
- No comment!

6 comentarii:

  1. Mercedes il cheama pe preafericit? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. da' e preafericită, că e şi ea faţă bisericească prin asociere .

    RăspundețiȘtergere
  3. Ba comentez la aia cu masinile . La o nunta , pana au venit baietii cu rangile , popa incepuse sa sfinteasca la masini . Am sarit ca ars : cica nu trebuie sa iei femeie straina daca ai intentii rele - atunci la ce dracu o mai iei ? Doamne iarta!

    RăspundețiȘtergere