luni, 13 septembrie 2010

Pensii şi castraveţi

Babele de pe bancă în aşteptarea poştaşului cu pensia, încasaseră o cruntă lovitură din partea domnului Popa care, ca răspuns la cotcodăcelile şi reclamaţiile avînd ca ţintă unică diavolul de fiu-său, le făcuse în toate felurile: curve bătrîne, cotoroanţe şi le anunţase chiar că moartea le-ar căuta pe-acasă şi nu le găseşte pentru că toată ziua freacă scăndurile celor două bănci pe care nu mai încape nimeni.
Epitetele nu le jigniseră atît de tare cît referirea la doamna cu coasa, fiecare dintre ele sperînd să trăiască veşnic pentru a inspecta sacoşelor vecinilor, dacă nu direct "ia să văd ce-ai cumpărat", măcar prin analizarea protuberanţelor ce dădeau oarecare indicii asupra conţinutului.
Toată lumea ştia că dacă spre exemplu a "făcut rost" pe sub mînă de ceva carne sau banane, acestea trebuiesc bine camuflate într-o bluză mai groasă şi abia apoi îndesate în sacoşă, iar dacă aveai sticle cu bere, acestea trebuiau duse în casă doar după ce coţofenele se duceau la culcare şi să ai grijă mare să nu se-audă vreun zdrăngănit, că nu ştiai care dintre ele nu are somn şi te pîndeşte de după perdea. Un sunet de sticlă cît de mic te transforma automat în beţiv, aşa cum o rochie mai scurtă, te făcea negreşit curvă.
În ziua aceea îl prinseseră pe domnul Popa într-un moment în care se căznea să găsească o metodă să ducă sus o lădiţă cu castraveţi şi roşii pe care le adusese de la Sere unde lucra ca mecanic, fără să fie văzut şi de cum parcă Dacia şi dădu ochii cu ele, i se înegrise înaintea ochilor. Ştia că oricare dintre ele l-ar fi reclamat bucuroasă la Miliţie, de pizmaşe şi ale dracului ce erau. Se gîndi că iar trebuie s-aştepte noaptea şi le blestemă cu patos "de v-ar înţepeni Dumnezo pe băncile astea".
Babele rămaseră cu gurile căscate şi de îndată ce domnul Popa urcase scările înjurînd, se porniră viteze într-un cor de cîrîieli întrerupte doar de tusea Anuţei, ce se sufocase încă din momentul în care auzise "curve bătrîne". Nu iertară nimic, îi tocară familia pînă la a şaptea spiţă şi presărară ameninţător cîte-un "lasă că ştim noi de unde trăieşte el, că toată scara miroase a castraveţi după ce ajunge el acasă. Adică, ne crede proaste?"
În momentul în care Anuţa părea că se află în iminenţa unui atac de cord, ţinîndu-şi teatral o mînă pe ţîţa stîngă, Fufezanca tresări şi se ridică sprintenă de pe bancă. Ochiul ei de vultur zărise geanta poştaşului la scara cealaltă:
Anuţă, hai în casă că vine pensia.
Anuţa lăsă ţîţa fleşcăită din mînă şi infarctul pe altă dată şi se ridică şi ea . Îl mai trimiseră o dată dracului în lipsă pe Popa ş intrară fiecare în casa ei.
Erau ele prietene la cataramă, tovarăşe de bîrfe şi spărgătoare de familii, dar pensia era secretă, iar ciubucul poştaşului cu atît mai mult!

15 comentarii:

  1. Absolut delicios! Aia cu pensia secretă și ”ciubucul poștașului cu atât mai mult” e bomboana de pe colivă! Crminalo! Era să fac infarct de la atâta râs! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. @silavaracald, repede mîna pe sînu' stîng! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Arde-l-ar focu de postash!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eiii, de ar veni şi la mine odată poştaşul ăla, că de mic vroiam io să mă fac pensionar.

    RăspundețiȘtergere
  5. Kekee, io voiam să mă fac musafir! Nici aia nu e de lepădat, este?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ardel sa-l arda pe postash, Angelo! Un betzivan! Isi ia ciubucul singur, ca de alta n-ar ajunge cu pensia pe la zece jumate'n noapte...

    RăspundețiȘtergere
  7. De o porție de râs am nevoie zilnic! Azi mi-am luat-o cu prisosință, amintindu-mi și de vremurile în care nu știu ne lipsea mâncarea sau bunăvoința și solidaritatea. Care azi lipsesc cu desăvârșire! Au dispărut complet! :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Mirela, n-au disparut, doar ca suntem dezorientati, doar am trecut de la caruta, direct la BMW :))

    RăspundețiȘtergere
  9. haha, e plin de babe d-astea pe strada mea. cum ajung acasa si cobor din masina sa deschid poarta vezi portile lor intredeschise, belind ochii. cand ele is in stol pe strada si treci pe langa stol se face liniste....de parca trece cortegiul pentru ca dupa ce te indepartezi sa zbarnaie fiecare mai ceva decat coarda unei viori.

    RăspundețiȘtergere
  10. fata, noroc cu babele astea. si noroc ca nu sunt eu in colimatorul lor ca doar asa ma pot distra linistita. ca altfel cred ca le-as bate. sunt foarte nevricoasa in ultima vreme. poate ar trebui sa-mi tin tata in mana ca sa ma calmez :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Anca, ţinutul ţîţei în mînă, ajută :))

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, fetelor, mai lasati-le si pe babe sa carcoteasca,ca de n-ar fi ele sa va duca grija ,sa va stie obiceiurile si sa cleveteasca ,mare plictis ar fi! va zic eu !am cunoscut un tip din Germania, care dupa ce a stat 2 saptamini la Costinesti, unde pensionarii (gazdele) ii dadeau la nesfarsit povete din care nu intelegea nimic, a plecat si el spre tara lui. Adica tot trasnportul cu trenul la Bucuresti,apoi cu avionul, iar autobuz, metrou etc timp de 14 ore NU A VORBIT CU NIMENI, NIMENI nu l-a luat in seama ! Orice bilet il cumpara de la automat,orice informatie o primea de la aparate gen computer , revistele, mancarea si cafeaua ,tot de la aparate si pur si simplu nu l-a luat in colimator decat camerele ascunse, probabil.
    Cu toata tigania din Costinesti,si gazdele cicalitoare a constatat ca aici,oamenii inca socializeaza mult,chiar generatii diferite..........
    deci mai ganditi-va ,ca nu peste mult timp, vom ajunge in aceias situatie trista..
    micky

    RăspundețiȘtergere