marți, 14 septembrie 2010

Gînduri

Nu cred că oamenii există pe pămînt ca să se chinuie; să rabde foame sau sete, să moară de boli banale sau să-şi tîrască existenţa de la o zi la alta, în încercarea de a supravieţui.
Nu cred nici că suntem croiţi pentru a fi sclavi pînă la vîrsta la care nu mai putem fi folosiţi pe bani puţini, atît cît să nu murim.
Cred însă că, am fost învăţaţi de secole să gîndim că nu merităm mai mult... Să plecăm capul la icoane şi să sperăm la Paradis, să acceptăm stăpîni ca şi cum ar fi fost firesc să-i avem.
Uneori mă gîndesc că se perpetuează Evul Mediu, cu diferenţa că acum sclavagismul e mai colorat, mai parfumat şi mai nuanţat. Acum nu ţi se mai spune sclav, ci angajat. Acum nu mai eşti lovit cu biciul, ci cu sancţiuni, mustrări, tăieri din salariu şi concedieri.
Nu mai cauţi prin gunoaiele caselor boiereşti, pentru că ţi s-a insuflat mîndria de a fi sărac şi cinstit. Cu toate astea, sunt oameni care n-ar putea cheltui în şapte vieţi ce au adunat într-una şi cu toate astea vor mai mult. Puterea banului şi forţa pe care ţi-o dau în relaţia cu alţi muritori, e cel mai puternic drog.
De aceea există oameni care dau pe un tablou, o sticlă de vin vechi, sau o zdreanţă purtată de cineva celebru, averi. Averi din care ar putea sătura zece sate din India sau Somalia, dar dorinţa de a vedea pe perete o mîzgăleală din care poate nu înţelege nimic, e mai puternică decît ceea ce e esenţial: compasiunea, mila, grija şi iubirea faţă de semeni.

17 comentarii:

  1. iote de aia m-am lăsat eu de serviciu :D

    RăspundețiȘtergere
  2. ”De aceea există oameni care dau pe un tablou...Averi...dorinţa de a vedea pe perete o mîzgăleală din care poate nu înţelege nimic...
    Așa este. Și așa:”Acum nu ţi se mai spune sclav, ci angajat”.
    Sclavia+mitocănia+sistemul/bugetar (eram profă titulară de desen) m-au împins la demisie. Lucrez când și când (...am comenzi!). Sclavia nu mi-a fost prielnică, dar nici lenea. Cu atât mai puțin lipsa de omenie. Dacă bogătanii ăia ar da bani pe tablouri frumoase, care să-i facă să tresară la vederea unei cromatici plăcute, a unei clipe dintr-un anotimp drag, de-astea, poate ar înțelege sensul vieții.
    Dar am impresia că eu am vorbit aici despre alți oameni, adică despre ăia care NU au bani!
    Foarte fain blog, Silavaracald m-a trimis aici și sper că nu am dat buzna fără să spun: o zi bună și frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mirela, fii binevenita si multumesc pentru comentariu .
    Sunt constienta ca ne e greu aproape tuturor, dar sunt de asemenea convinsa ca intr-un fel sau altul, lucrurile se vor schimba. In bine. Eu am vorbit aici la nivel global, cu totii suntem sclavi, dar noi cei ce nu avem bogatii materiale suntem mai liberi decat cei ce au, pentru ca si ei sunt sclavi dar fara sa-si dea seama. Sunt sclavii banului, iar stapanirea lui nu-ti lasa nimic pentru spirit... Mintea lor e ocupata doar cu ingineriile financiare, pe cand a noastra e libera sa calatoreasca, sa zburde si sa viseze, Te-ai intrebat vreodata ce-ai face cu un milion de euro? Sunt sigura ca da. Eu as calatori si-as scrie, mi-as asigura libertatea. Dar ei... Ei s-ar cazni sa faca din milionul acela, zece si nu s-ar gandi o clipa la un pisc de munte, la o pasare, la un val de mare, sau la un rasarit de soare. Si nici macar nu s-ar gandi de ce n-o fac :)

    RăspundețiȘtergere
  4. bă, unele tablouri chiar merită nişte bani, pentru că înseamnă emoţie REALĂ , înseamnă viaţă.
    Nu vorbesc de tablourile cumpărate din snobism.
    Vis-a-vis de icoane şi închinat - dacă tot e aşa tare şi mare şeful general : DE CE NE OFERĂ CU DĂRNICIE O VIAŢĂ DE CĂCAT ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Kekee...pentru că, according to Marin Preda, Viaţa e o scară de coteţ, scurtă şi plină de căcat!

    RăspundețiȘtergere
  6. Da măi, da de ce ni se pune cizma pe grumazuri, de tre' să lingem rahatul ăla de scară.
    Nu te spăria, că nu-s un emo-u nervous.
    Numa' că azi m-am trezit cu faţa la cearceaf.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dacă vii cu soluţii gen "fugit în munţi", eşti bine venit, kekee:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nţ-nţ-nţ .
    Şi de ce să fugi ?
    Să dai satisfacţie talharilor, că ai şters putina, lăsând lumea asta la discreţia lor ?
    Neee, tre' stat, şi scuipaţi, şi-njuraţi ca la uşa cortului. Şi dacă-ţi dă mâna, aruncat cu roşii şi oo stricate.
    Dacă n-ai ?
    Cu rahat, că deăla-i în belşug .
    Că e bună, sau rea, pentru viaţă tre' luptat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Kekee, am roşii stricate în grădină

    RăspundețiȘtergere
  10. =))
    Ce mai aştepţi ? Pune-le-n coşară, şi du-te de le bate de Parlament.

    RăspundețiȘtergere
  11. N-am io nimic cu Parlamentul. Am ce am cu naţia mea.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pentru aia nu cre' că-ţi ajung porodicile din grădină.

    RăspundețiȘtergere
  13. "hai sa dam topoare la popoarea", si la-alimentara pistoale. vom fi cu sigutanta mai putini si nu vom mai avea timp sa gandim atata...

    RăspundețiȘtergere
  14. Tocmai lipsa de gândire cred că ne-a adus aici, Căline. Lenea intelectuală. Hrana spirituală pre-digerată. Înțeleg bine mâhnirea Angelei, pentru că e și a mea. Și nici nu-s atât de supărată pe guvernanți ca alții, pentru că știu un lucru: nu fac decât ce le permitem noi să facă.

    RăspundețiȘtergere
  15. fata draga, cred ca tine de iq toata treaba. din pacate....

    RăspundețiȘtergere
  16. Sincer, nu cred ca noi oamenii suntem facuti (creati) pentru a munci.
    Daca ar fi fost asa, de-a lungul existentei ne-am fi adaptat.

    Am fi fost mai puternici decât orice macara din lume, am fi topit oţelul mai uşor decât altă forjă, n-am fi avut nevoie de somn şi nici n-am fi ştiut ce înseamna durere în suflet.

    Şi nici blogul de faţă n-ar fi existat.

    Până a afla cum să mă bucur de viaţă, muncesc.
    Şi nu pot da vina pe IQ-ul celor care mă determină să fac asta.
    Suspectez pe altcineva.

    RăspundețiȘtergere