joi, 26 august 2010

Un beţiv

"Cînd s-o-mpărţît norocuuuu', măi doruleeeeeeeeeeee... Ai, cînd s-o-mpărţît norocuuu', fost-am io dus la lucruuuuuuuu, măi doruleeeeeeee"...
Omul stătea între straturile de ceapă ale doamnei Felicia, cu o sticlă de vin de treişpe lei în mînă, vin care căpătase numele de "kocsis bor", adică vin de căruţaş, o poşircă ieftină, dar uşor de găsit la Alimentara după ora zece.
   Foto: Bogdan Stanciu


 Doamna Felicia era deja înfoiată ca o curcă, pusese deja mîinile grăsulii în şolduri şi încercă în fel şi chip să alunge cîntăreţul beat.
"Şi la tăţî le-o dat cu caruuuuuu' doruleeeeeeeee"
- Măi omule, du-te cătă casă, că mintenaş vine bărbatu' meu şi-a fi vai de pielea ta. Ridică-te pînă-ţi spun cu frumosu', cotcodăci ea roşie la faţă.
Omul nu se clinti, mai trase un gît de vin şi behăi mai departe:
"Numa mieeeeeeeee cu păharu', numa' mieeeeeee cu păharu', doruleeeeeeee". Lăcrima deja, răpus de tristeţea ce se prăvălise dintr-o dată asupra lui, tristeţe a cărei cauze nu le cunoştea. Doar cu o oră înainte ciocnise pahare la Cireşica, pişcase chelneriţele de cur, încasase drept răsplată o tavă-n cap şi nechezase la bancurile porcoase care le spuseseră colegii lui de la uzină.
Se uită la sticla în care mai rămăsese vin de două degete şi plînsul domol se tranformă într-un vaiet:
"Amărît îs io pă lume, n-am nici fraţi, n-am nici surori, numa o grădină cu flori". Îşi şterse mucii cu mîneca cămeşii, se sprijini într-un cot atent să ţină sticla pe verticală şi încercă să se ridice. Tentativa eşuă şi se prăvăli pe spate, dar din sticlă nu se irosi nici un strop.
Hotărî că cel mai înţelept e s-o golească, aşa că gîlgîi vinul din două înghiţituri. O dîră i se prelinse pe bărbie, o ridică cu degetul şi-o cunduse pînă la gură. Îşi linse buzele.
- Hai sus! Doamna Felicia, experimentată în adunatul beţivilor de pe jos, pentru că şi zmeul de bărbat cu care-l ameninţase pe străin obişnuia să se facă praf de trei ori pe săptămînă, îl ridică pe om ca pe-o pană de gîscă, îl conduse pe trotuar, îl stabiliză pentru că ştia că un imbold cît de uşor l-ar proiecta direct cu nasu'-n asfalt şi-i urmări traseul întortocheat.
O liotă de copii îl luară pe beţiv în primire, şicanîndu-l, înghiontindu-l şi fugind doi metri mai încolo rîzînd. Bărbatul lovea aerul, încercînd să nimerească vreun plod, reuşind doar să-i facă să rîdă mai cu poftă.
Ajunse lîngă bătătorul de la scara C, pe spaţiul verde lîngă leagăn, loc viran ce fusese obiect de dispută pentru  agricultorii de oraş ce nu reuşiseră însă să-l cultive şi deciseseră din neputinţă să le rămînă copiilor, din simplul motiv că era la graniţa dintre două blocuri. Certurile pentru proprietate deveniseră celebre în cartier, mai faimoase decît Războaiele Daco- Romane, de care orice prostan avea oarecare ştiinţă. Acolo, lîngă leagăn şi două fetiţe speriate în direcţia cărora se bălăngănise periculos, se întinse şi adormi instantaneu pe iarba plină de păpădii.
- Ăsta-i din C4, zise doamna Felicia informată. Săraca nevastă-sa, dădu ea din cap cu milă, uitînd de cîte ori îşi culesese şi ea bărbatul de prin şanţuri şi spaţii verzi.

9 comentarii:

  1. Ai un blog intersant, daca vrei sa facem schimb de linkuri in blogroll da-mi de stire.
    De asemenea am o remarca de facut, ma gandesc ca te ajuta, la accesarea site-ului tau cu browserul IE8.0 nu poti adauga comentarii, vizualiza linkuri sau profilul tau, apare un mesaj suparator de genu ...subscrie la urmatoarea adresa : www.fiona.info...
    La Mozilla surprinzator merge si asa am putut sa iti trimit acest mesaj. Poate ii dai de capat.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ana Maria, cu plăcere facem schimb de link. În ceea ce priveşte adds-urile, nu mai ştiu ce să fac să scap de ele, probabil am să mă mut pe wordpress, dacă mă ajută careva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiecare cu bețivul lui. Nu există cartier/bloc/scară fără alcoolicul lui. Al nostru stătea la etajul întâi, era tatăl prietenei mele, iar când venea acasă ”ciugulit”, atât ea cât și mama ei ieșeau afară și așteptau până-l dobora somnul.
    Deloc plăcuți oamenii de genul ăsta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-ai adus aminte de vecinul de palier care venea o dată pe săptămână muci şi nu-l lăsa nevastă-sa să intre în casă. După ce-o implora de vreo 3 ori să-l lase să intre, adormea pe preş, în faţa uşii.
    Iar un altul, tot beţivan de frunte, avea bafta că de câte ori venea beat acasă, nu mergea liftul. Partea nasoală era că stătea la etajul 10. Ei, imaginează-ţi că până la etajul 10 injura încontinuu. Zicea de mamele noastre, ale copchiilor din bloc, că doar noi defectam liftul :D
    Uikend frumos, Angelică-mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. pata de culoare !!!saracu' Ducu :)
    http://www.slide.com/r/qvT4c0e77j_yhdTuJ-CKOQz3tbxD-MPN
    zile senine , Angelico !

    xx,j

    RăspundețiȘtergere
  6. La fel şi ţie Georgiana, te pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. @silavaracald, la mine-n bloc erau mai mulţi: unii agresivi şi scandalagii, alţii cu chef, iar la unii nu le auzeai gura. Se duceau şi se culcau şi a doua zi umblau ruşinaţi, pentru că la fiecare scară erau bănci pe care le toceau ţaţele de serviciu, care vedeau pe toată lumea cînd şi în ce stare intră :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @windwhisperer, merci de link. Constatînd că nu sunt Pet-uri pe lac, doar răţuşte fericite, am concluzionat că picnicul romanesc s-a desfăşurat acolo la tine în America. Uite-o pată de ... culoare, care nu lipseşte deloc din tablou! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Fain articol. M-au fascinat întotdeauna bețivii și într-o vreme, făcând și eu parte din tagma lor, am început să-i înțeleg... E mare tristețe și deznădejde în mintea bețivilor iar vorbele lor, dacă ai răbdare să le cugeți, ascund adevăruri cutremurătoare despre existență... E ceva care se descătușează în om atunci când bea, ceva care-i dezvăluie lumea altfel și îl face s-o abordeze la modul filozofic... Mai târziu mi-am dat seama că se poate face asta și fără băutură deși lumea pare pare mai searbădă și mai tristă... În sfârșit, cred bețivii merită atenție până și în literatură.

    RăspundețiȘtergere