sâmbătă, 28 august 2010

Sinucideri şi tentative

"Mamiiiiiiiiiiiiiii, hai repede să vezi un nene care se dă pe barăăăăă!" Copilul privea amuzat, cu nasul lipit de geam la bărbatul atîrnat de bătător. Mamă-sa veni curioasă, trase perdeaua la o parte şi se albi la faţă.
- Hai repede de-aici, se grăbi ea să dea copilul jos de pe scăunelul pe care se căţăra în fiecare dimineaţă să vadă lumea. Băiatul îşi privi mama lividă şi înţelese că se întîmplase ceva grav, ceva legat de nenea ăla carese legăna uşor, cu capul într-o parte şi cu mîinile atîrnînd inerte pe lîngă corp.
Mai tîrziu după ani de zile,  înţelesese că bărbatul acela se spînzurase cu cureaua de la pantaloni. Locuia pe Italiană şi se zvonea că-l înşelase nevasta, iar lui i se păruse că are un motiv solid să-şi pună laţul de gît.
Următorul sinucigaş din cartier, se atîrnase la cîţiva ani după s-a mutat cu nevastă şi trei copii, undeva în judeţul Alba. Alesese să-şi pună ştreangul în livadă, într-o primăvară cînd pomii erau în floare, de unde concluzia că omul iubea natura. Lumea vorbise multă vreme şi speculase asupra motivelor şi hotărîseră unanim că doar nişte datorii imposibil de returnat l-au dus pe domnul Deleanu la capătul funiei, ipoteză bazată pe  apetitul crescut al doamnei Deleanu pentru cumpărături inutile şi costisitoare.
Cînd toţi credeau că sinuciderile au fost doar un accident nefericit şi nu un obicei, o fată tînără, de doar 17 ani încercă să-şi sperie părinţii înghiţind un flacon de somnifere. Fata se îndrăgostise de un bărbat cu vreo 15 ani mai în vîrstă, insurat, cu copil de crescut şi probabil fără nici cea mai mică intenţie de a schimba în vreun fel starea conjugală, doar să-şi pigmenteze niţel viaţa de familie cu o aventură.
Părinţii fetei se opuseseră neînduplecaţi şi merseseră pînă la a-i interzice să iasă mai departe de scara blocului, ceea ce nu fusese deloc pe placul fetei. Hotărî că cea mai bună soluţie e să-i şantajeze că se omoară dacă se pun în calea fericirii ei clandestine şi fără viitor, dar calculase greşit doza. Vrusese doar să-i sperie, după cum le-a mărturisit ea disperată în Salvare, simţind că viaţa i se scurge din trup şi-i reuşise... Părinţii s-au speriat atît de tare încît, nu le-a mai trecut niciodată. Îi mai vedeam pe stradă, întotdeauna la braţ, cu privirile în jos, slabi şi trişti, două umbre a ceea ce fuseseră.
După ce-a trecut şocul morţii fetei în cartier, nici o tentativă de suicid nu s-a mai dus pînă la capăt: domnul Bela de la 4, a sărit prin casa scării din dragoste pentru doamna Ioli de la 3, dar a aterizat pe cărucioarele a trei familii, le-a făcut praf, s-a ridicat şi-a plecat bine-mersi.
La două blocuri distanţă, un beţiv scandalagiu a dus un prieten de pahar în casă, i s-a părut că nevastă-sa îi face ochi dulci amicului, s-a dus în baie şi şi-a făcut o tăietură cu lama la gît, însă a fost atent să nu-şi taie artera, doar să sîngereze destul de mult încît să bage groaza în nevastă, cei doi copii şi vecinii de pe scară.
În cercul meu de prieteni, la vîrsta discuţiilor filozofice şi a marile probleme existenţiale, adică pe la 17 ani, dezbăteam ce înseamnă de fapt sinuciderea: unii susţineau că e un act de laşitate, alţii, dimpotrivă, un act de mare curaj, în funcţie de aerele de erudit ale fiecăruia.
Probabil că mulţi dintre cei de vîrsta noastră cochetaseră măcar o dată cu ideea suicidului, cu precădere din motive sentimentale, dar din cîte ştiu, cu toţii sunt vii, inclusiv cei care spuneau în diferite etape a desfăşurării unei drame personale că nu mai au pentru ce să trăiască. În plus, am certitudinea că se credeau mai interesanţi, mai neînţeleşi şi chiar abordau mina aceea de "nu mă cunoşti, nici măcar eu însumi nu mă cunosc". Acesta a fost clişeu care mi-a însoţit ani mulţi din viaţă, persoanele care l-au folosit au fost diferite, dar tonul şi privirea, mereu aceeaşi : lungă, blegoasă, lăcrămoasă şi întotdeauna în gol.

2 comentarii:

  1. Acum cativa ani ma uitam pe geam si-am vazut vis a vis un om care statea in picioare pe masa, cu capul langa lustra... Si dintr-o data a last mainile usor pe langa corp. M-am facut verde, galben, alb, curcubeu la fata, vazandu-l p-ala ca s-a spanzurat. 20 de secunde m-am uitat la el, apoi mi-am revenit din soc. Omul s-a dat jos de pe mesa... Ce facuse? Montase in ma-sa un bec, lasase mainile jos si vorbea cu unul de langa masa, pe care eu nu-l vedeam.

    RăspundețiȘtergere