vineri, 20 august 2010

Fătuţa bunului

- Du-te fătuţa me şi traje-ne nişte vin, ţuce-te bunu'.
"Fătuţa" avea vreo doişpe ani şi nu-i era străin vinu' bunicului, aşa că mîndră de sarcina încredinţată, lua carafa de sticlă şi se ducea în cămara plină de cîrnaţi atîrnaţi la uscat, un bidon de untură şi balonul cu vin, cu guma gata pregătită cu un capăt în butoi, iar altul atîrnînd în aşteptare, încolăcit ca un şarpe adormit.
Era deja expertă în "trasul" vinului, dar întîrzia întotdeauna ceva mai mult morfolind un cîrnat afumat, sau tăind o feliuţă de şuncă din ciolanul început care era al ei, " a tău, fătuţa me", după care se întorcea cu carafa plină de vinul rubiniu, aşteptînd sărutările de mulţumire ale bunicului.
Sărutările bunelului erau înţepăcioase pînă sîmbăta cînd se rădea şi-o gîdilau şi-i dădeau prilej să se alinte şi să-l certe rîzînd: bărbos ce eşti tuuuuuuuu.
Bunicul îşi freca bărbia ţepoasă de obrajii ei roşii de la înghiţitura de vin şi rîdea zicînd: Iubească-te Maica cea Sfîntă, să te iubească!
Fata chicotea atentă la carafa pe care de-abia aştepta s-o vadă goală, pentru că doar ei îi încredinţa bunicul misiunea de a o umple la loc şi sărutările ţepoase doar ale ei erau.

9 comentarii:

  1. puteam sa jur ca era vorba de un bunic.
    desi azi, alt inteles are titlul acestei postari. hehe.

    RăspundețiȘtergere
  2. @piticu', cu berea m-am învăţat singură :D

    RăspundețiȘtergere
  3. 'ai de capu' meu, ce pofta ai putut sa-mi provoci! Am un frigider asa golaş...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce-mi place textul!!! Mă oftică faptul că eu nu mi-am cunoscut bunicii, când m-am născut eu mai era doar bunica din partea mamei. Uneori mă întrebam cum ar fi fost să îi fi avut şi pe ceilalţi trei... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mirela, am avut norocul să-l cunosc pe bunicul meu drag, cea mai frumoasă făptura pe care a dat-o Dumnezeu pe pamănt. Şi el m-a iubit pe mine.

    RăspundețiȘtergere
  6. fata, ai fost tare norocoasa cu bunicul tau. si mi-ai facut o pofta teribila de carnati afumati de casa. eu ii mancam cu ardei copti tot asa direct in camara. ma ascundeam cu verisoara-mea acolo ca sa mancam numai noi. carnatii aia afumati pe care-i mancam muscand direct si fara sa avem nevoie a-i taia, impreuna cu ardeii aia copti mi se par si azi cea mai buna macare din lume. nici de paine nu aveam nevoie.

    RăspundețiȘtergere
  7. De paine nu aveti nevoie nici acum . Cred ca starea de semiilegalitate facea mult .

    RăspundețiȘtergere
  8. @DACIASECRETA: Am rezolvat, multumesc frumos !

    RăspundețiȘtergere