joi, 12 august 2010

Cum mi-am scos apendicele sănătos şi roz

Mă duruse cumplit burta cîteva zile şi nu din cauză că nu mai puteam suporta, pentru ca Dumnezeu mi-e martor că suport orice ca un măgar învăţat cu biciul, dar voiam să şi chiulesc de la muncă, m-am dus la medic. M-a pipăit, m-a apăsat:
- Aici te doare?
- Da.
- Aici te doare?
- Da.
Mă durea peste tot, aveam senzaţia că aveam cinci kile de cuie-n burtă şi toate mă-nţepau deodată. Mi-a luat sînge, leucocite cît China Nouă. Verdict: apendicită acută, indicaţii terapeutice: cuţit.
M-am dus la spital, mi-au dat un cămeşoi de noapte, sau mă rog, de zi, că era dimineaţă şi m-au pus să aştept pe-un scaun în faţa sălii de operaţie. Iese un domn cu mustaţă, are şorţ de piele pătat de sînge, se uită la mine şi-mi face cu ochiu':
- Tu urmezi.
Rînjeşte. Eu mă preling pe scaun, dintr-o dată aveam o formă lichidă. Mă uit în jur la mulţimea de uşi, căutînd-o pe cea pe care-am intrat. Reconstitui repede drumul pe care-am venit de la garderoba unde-mi erau hainele ostatice şi am în minte doar gînduri de evadare, dar n-am timp. Vine un brancardier tînăr şi mă ia de cot. Dau să mă-npotrivesc, dar picioarele nu mă ascultă, mi s-a pus un nod în gît şi tremur de frică. Mă duce-n sală, unde mustăciosul glumeţ de pe hol ridică sprîncenele la mine. Mie nu prea-mi arde de glumele lui, pentru că brancardierul mă aşează pe masă, imi pune mîinile între genunchi, mă apleacă, îmi prinde genunchii între ai lui, moment în care decid că e cazul să intru în panică:
- Ce-mi faceţi?
- Taci şi nu mişca, îmi spune brancardierul şi-l văd pe anestezist cu ditamai seringa...
- Îţi fac anestezie în coloană, catadicseşte el să mă informeze. Nu mişca.
M-am oprit toată. Nici n-am mai respirat, capul mi se golise, iar pentru o clipă cred c-am murit. De spaimă.
M-au întins apoi pe masă. Treptat, corpul amorţea, îmi ţineam mîinile pe piept ca un mort şi-mi simţeam sînii ca două pietre reci şi străine. Mă uitam prin jur paralizată, apoi în lampa de deasupra, apoi la mustăţile medicului care-mi repeta politicos să nu mă screm. Eu icneam de fapt, pentru că ceea ce tăia el la apendice, simţeam în plex, ca şi cum de-acolo ar fi scos ceva.
- Vreau să văd şi eu apendicele, mă trezesc vorbind.
- Ce vrei mă?
- Vreau să-mi văd apendicele, repet.
Mustăciosul dă din cap plictisit şi-mi vîră o pensă cu apendicele meu roz şi sănătos, pe care apoi îl aruncă într-o tavă. Mă coase.
- Eşti ca nouă, îmi zice şi face iar cu ochiu', după care brancardierul mă duce într-un salon cu încă şase femei.
A urmat cea mai mizerabilă noapte din viaţa mea: mă durea capul, operaţia şi m-am văietat într-una. Probabil că dacă celelalte nu erau şi ele bolnave, m-ar fi aruncat pe geam de la etajul şase.
S-a făcut şi dimineaţă, a venit vizita. Era mustăciosul meu cu un cîrd de rezidenţi şi asistente. Eu, chiaună de nesomn, plină de draci, mă uit urît la toată lumea. Mustaciosul îmi trage cămeşoiul zdrenţuit într-o parte şi-şi înfige degetele în burta mea şi strînge. Eu răcnesc ca o vită-njunghiată:
- Pleacă de-aici măcelaruleeeeeeee!
Se dă doi paşi înapoi, nu-i vine să creadă şi repet:
- Du-te d-aici, să nu te mai văd în viaţa mea, să nu mai pui niciodată mîna pe mineeeeeeee şi m-apucă plînsul.
M-ameninţă că mă spune la mama, da' îi zic că nu-mi pasă: am 23 de ani, da?
- Ai pă dracu' zice el amuzat, tu n-ai nici buletin. Pleacă rîzînd mai departe, iar cînd iese mă face "mucea".
M-am externat două zile mai tîrziu cu promisiunea că mă-ntorc să-mi scoată firele. Acasă, după ce m-am săturat de zăcut prin toate paturile, am luat o oglindă, o forfecuţă, am scos telefonul din furcă, am pus un picior pe masuţă şi mi le-am scos singură .
A doua zi, m-am prezentat la mustăcios. Nu-i zic nimic de fire, îl las să se holbeze vreo cinci minute cînd la operaţie, cînd la mutra mea nevinovată. Se vede clar că se gîndeşte dacă nu cumva mi le-o fi scos el şi-a uitat. Se uită-n fişă şi se răsteşte la mine:
- Măi fato, unde ţi-s firele?
Nu mă mai pot abţine şi mă hlizesc. Îi zic că le-am scos. Mă pune să-i descriu exact cum am făcut, mă ia de-un perciun şi mă mustră:
- M-ai făcut măcelar în faţa rezidenţilor şi tu îţi scoţi singură firele, ai merita o mamă de bătaie.
N-are totuşi pic de asprime în glas şi se simte că e destul de amuzat. Mă dă afară cu un gest scurt din mînă: hai, ieşi şi să nu te mai prind pe-aici, muceo.
Îi zîmbesc şi plec fericită cu 10 zile de concediu medical.
N-a trecut o lună şi-am avut aceleaşi simptome, dovadă că apendicele meu fusese absolut sănătos, dar precaută şi cu-nvăţătura de mine proaspătă în memorie, nu m-am mai dus la nici un medic. Am aşteptat să treacă şi-a trecut. Cine ştie, poate-mi scoteau maţele!

21 de comentarii:

  1. ha! ha! ce bine'ar fi sa nu mi'mi fie lene si sa'ti povestesc si eu povestea mea vis a vis de operatia de apendicita....! Da' poate dau o fuga in Oradea si ti'o povestesc pe viu! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Hihihi, faină poveștire. Mi-a plăcut, tare, mai ales de rozul apendicuțului sănătos :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Într-o vreme, la spitalul orăşenesc din Băileşti, se scoteau mai multe apendice decât la cel de urgenţă din New York!
    Concluzia o trageţi şi de data asta singuri, că-i o caniculă aici...

    RăspundețiȘtergere
  4. Hait! Si eu nu l-am scos...
    Da' ma descurc, am colectie de cutite si baionete militare acasa :D

    bine ca ai deschis calea Angelo.
    Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha ha, am ras sa mor cu ei mei la povestirea ta. desi sa stii ca parca am simtit toate senzatiile pe care le-ai povestit. mai ales frica :)). bine ca n-am scos-o si eu, ca dureri din alea am mereu. am stat odata intinsa pe jos in baie timp de doua ore si am tipat la al meu ca divortez daca cheama salvarea. intre timp am descoperit ca trece cu nospa, papaverina si extraveral. extraveralul e pentru frica :))

    RăspundețiȘtergere
  6. @ogarafgan, îţi dai seama că mi l-au scos degeaba? Şi se mai plîng ăştia de sistemul sanitar... se vede că nu i-a operat nimeni pe vremea lu' Ceauşescu :D

    RăspundețiȘtergere
  7. @silavaracald, io-aş propune să-l scoată de la naştere ca la chinezi. Să ştie omu' o treabă.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ZWK, dacă intenţionezi să-ţi faci sepukku, mă ofer să te secondez :D

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anca, îţi dai seama cum m-am căcat pe mine cînd l-am văzut p-ăla cu şorţul pătat de sînge? Cu toate astea, nu pricep de ce nu m-a traumatizat deloc experienţa, ba chiar a ajuns să mă amuze şi pe mine.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu am citit si cred ca e poveste. E poveste, nu?

    RăspundețiȘtergere
  11. Cand nu mai am ce sa zic... apai, e de bine rau! :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Putea sa te crute de dureri de cap daca ti-ar fi spus ca n-ai voie sa misti capul dupa operatie. Efectele anesteziei rahie (in coloana vertebrala)

    Altfel ce sa zic: cam asa a fost si la mine, cu mcii variatiuni. Eu l-am tocat la cap pe medic in timpul operatiei, de-a ajuns sa zica: daca stiam iti faceam anestezie totala. Oricum, sa raminem optimisti: dintr-o anestezie de-asta facuta gresit se poate paraliza. Iata ce buna era scoala de medicina pe vremuri, medicii chirurgi stiau sa faca si anestezii :)))))))

    RăspundețiȘtergere
  13. Scuze: rahi adica rahidiana :))))))

    RăspundețiȘtergere
  14. @My Experience, nu mă flatezi, nu-i aşa?

    RăspundețiȘtergere
  15. @A, am aflat şi eu după mulţi ani de migrene că m-ar fi scutit de ele, doar informîndu-mă să nu mă mişc. Dar n-au făcut-o... Totuşi, apreciez că n-am paralizat, cu toate că nu contest priceperea medicului, se purta aşa ca o cizmă, pentru că era medic militar şi militărie făcea şi cu pacienţii.

    RăspundețiȘtergere
  16. Acum ar trebui sa faci mai multa miscare ! Inteleptul spunea ca trebuie sa te misti chiar si inainte sa adormi si migrenele dispar ca prin farmec .

    RăspundețiȘtergere
  17. @Marieane dragă, mi-or trecut, acum m-apucă altele, gen: reumatism, dureri de groapă... astea :D

    RăspundețiȘtergere
  18. - Pleacă de-aici măcelaruleeeeeeee! Hahahaha! :)))))) Foarte tare!
    Si eu am facut injectii in coloana si am fost la un pas de taiere, dar am scapat! :P

    RăspundețiȘtergere
  19. @Ana Maria, baiu e că m-a operat degeaba, dar cine ştie... Poate pînă azi, era musai :)

    RăspundețiȘtergere