marți, 10 august 2010

Amintiri despre prieteni, ceapă şi St.Morritz

Încet- încet, îmi descopăr aproape toţi prietenii din copilărie şi adolescenţă pe facebook. Azi l-am găsit pe Vali, vărul Gildei de pe umerii căruia am descoperit că am rău de înălţime şi nici nu e de mirare, că de pe atunci măsura 2 metri şi doi centimetri.
Mi-am amintit că venise de un 23 August la Oradea şi împreună cu Gilda şi Relu, ne-am pornit să sărbătorim şi noi prin Felix, cu toate că vîntul ne cam sufla prin buzunare şi abia am adunat de cîte doi mici şi două beri împărţite cu priviri chiorîşe, ca nu cumva unul să soarbă mai mult decît celălalt.
Din Felix am venit pe jos acasă, pe liniile de cale ferată, ameţiţi de-un soare nemilos, rupţi de foame şi sete. Intrasem deja în oraş, iar pe marginea terasamentului  scormoneau paşnice nişte găini grase. Relu avea deja halucinaţii de foame şi-a plonjat spre una din găini, a prins-o şi-a dat să-i sucească gîtul, că cică o frigem acasă, moment în care restul de păsări au pornit un cor de cîrîieli şi cotcodăceli infernale. A ieşit gazda, Relu a dat drumul găinii şi-am tulit-o cu toate că picioarele ne păreau doar nişte bucăţi de plumb atîrnate inutil de corp.
Am ajuns spre gară şi-am dat de microfoanele alea prin care comunică ceferiştii şi-am răcnit pe rînd chestii inteligente: probăăăă, aloooooooo, ce faci măăăăăăăă, s-audeeeee?
- Care pizda mă-tii te joci acolo?
O tulim iar, trecem liniile şi ne tîrîim spre casă. Ne ducem la Gilda, că mă-sa e de gardă şi dăm iama în frigider şi-n cămară. Găsim mîncare gătită, tort de clătite şi nişte salam de Sibiu, devorăm tot ca la concurs. Cu burţile pline, ne retragem să ne facem siesta pe balcon.
Relu şi Gilda se mozolesc, eu şi Vali suntem cam în plus. Protestăm, ei se simt  şi se retrag în cameră, iar noi doi ne plictisim rău de tot, aşa că ne vin idei. Aruncăm cu ceapă în trecători de la etajul patru. Cepele se sparg pe alee, noi rîdem ca doi idioţi. De jos se aud pizduieli pătimaşe şi multe referiri la divinitate, semn că poporul nu-şi pierduse de tot credinţa. Vine Gilda să ne spună să nu mai aruncăm ceapa, c-o să se vadă că lipseşte prea multă, aşa că dăm cu mere.
Ne plictisim şi de înjurăturile de jos, ne-apucă dorul de fumat, iar Vali scotoceşte după colecţia de ţigări a mătuşă-sii. Apare vesel cu un pachet de St.Moritz, fumăm fericiţi, facem rotocoale, dăm pe nas şi scrumăm la tanti Jeni pe balcon, pentru că e o spioană şi o urîm cu toţii.

4 comentarii:

  1. Credeam că numai copiii fac așa ceva. Într-o zi, când m-am întors de la serviciu, i-am găsit făcând același lucru, cu mere, ceapă și cartofi. Doar că ei aveau doar vreo 7-8 anișori pe atunci. De unde se vede că... concluzia s-o tragă fiecare, că mi-e prea cald ca să mai scriu! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. silavaracald, noi eram adolescenti pe vremea lui ceausescu... io zic ca alte asteptari, ar fi exagerate :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca doriti sa facem link exchange cu siteul www.filmeonlinegratis.gougou.ro cu titlul "filme online gratis"
    P.S Daca sunteti de acord va rog sa imi trimiteti un mail cu numele siteului si titlul cu care doriti sa va adaug
    Astept mailul dumneavoastra
    Multumesc
    costel_box@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere