luni, 26 iulie 2010

Răzbunări în lanţ

- Mai strig mult după tine fată?
- Ce-i? zise fata fără chef.
- Hai încoace!Însoţi invitaţia de un semn scurt din cap, dar avusese grijă ca vocea să pară blajină. Fata se urni fără nici o tragere de inimă după ce-şi desfăşură firul de lînă de pe deget şi se duse în bucătărie.
- Ce-i? întrebă iar.
- No, nu că ce-i... Ia vezi cum vorbeşti cu mine, că...
- Bine, bine... Ce-i baiu'?
Femeia o privi pieziş pentru că "baiu" ăla nu era suficient ca să reducă din insolenţa cu care i se răspunsese, dar fiindcă ea era ceea ce avea nevoie de un favor, un serviciu, decise că totuşi "baiu'" atenuase cît de cît şi oricum, putea oricînd să se răzbune mai tîrziu.
- Ia vezi, doarme tată-tău? Mergi pînă acolo să vezi.
- Nu mă duc, că doarme, zise fata, sforăie de tremură pereţii.
Femeia se duse şi întredeschise uşa. Din camera din fund se auzeau într-adevăr nişte horcăieli sacadate, care uneori încetau de tot preţ de un minut şi de fiecare dată se auzea zicînd: înecate-ai. Spre dezamăgirea femeii, sforăiala începea din nou, ca şi cum bărbatul i-ar fi făcut în ciudă: na, că nu m-am înecat!
Se duse la cuier unde atîrna haina bărbatului şi începu să cotrobăie şi să-ntoarcă pe dos buzunarele descusute. Fata rămăsese în picioare lîngă masă şi-o privea dezgustată:
- De-asta m-ai chemat?
Femeia pufni dispreţuitoare şi nu-i răspunse. Fata intră în cameră, se aşeză pe canapea şi-şi înfăşură iar firul de lînă pe deget. Peste două minute, femeia deschise iar uşa:
- Da' tu ce moşeşti acolo?
- Tricotez.
- Iar te ocupi de prostii?
Fata nu răspunse, se gîndi doar că mă-sa nu găsise un sfanţ în buzunarele tatălui ei şi se pregăti de represalii.
- Ce prostii? De ce e tricotatul prostie? Dacă plec de-acasă, nu-i bine, dacă stau, iar nu-i bine, dacă citesc nu-i bine, dacă tricotez nu-i bine...
- Ia mai taci din gură, se stropşi femeia, că tu şi tată-tău mi-aţi mîncat zilele şi tinereţea...
Fata lăsă resemnată mîinile în poală peste pulovărul colorat şi privi firul de lînă ce-i înroşise degetul şi ţipă în gînd: Mai taci odată!
Îşi privi exasperată şi rugatoare mama; doar  fărîmă de femeie, o picătură de om ce adunase în el toate frustrările pămîntului. O vedea cum dă din gură, dar n-o mai auzea, plecase demult din calea vrăjmaşului. Într-un tîrziu, ieşi şi femeia, după ce-şi deşertase nervii şi neputinţa.
Trîntise uşa pufnind dispreţuitoare ca de obicei. Fata mişcă din nou andrelele, dar rămase în alertă: cu siguranţă, nu se terminase încă.
De dincolo, bărbatul horcăia, pufăia  şi şuiera nepăsător, iar damful de vodcă se răspîndise în toată casa. Fata se trezi spunînd cu ciudă, răzbunătoare: Numai din cauza ta, beţivule!

3 comentarii:

  1. si fata ce vina are ca tac-su e betiv?
    si ma-sa trebuia sa fie multumita ca porcu' doarme si nu le bate sau n-o "viziteaza" pe alta.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ZWK, ar fi şi asta o viziune asupra lucrurilor, da' nu toţi au aceleaşi "priorităţi" :)

    RăspundețiȘtergere
  3. vai de ea biata fata! ca femeia nu mai are vindecare...

    RăspundețiȘtergere