luni, 19 iulie 2010

Povestea cu antena

Intrase în casă suspect de tăcută şi se aşeză pe canapea, uitîndu-se cu mare interes la Telejurnalul la care tovarăşul tocmai vizitase nu ştiu ce combinat. Mama o privise cu suspiciune, dar fata îşi păstră privirea senină şi nevinovată. Nu trecu mult şi suna soneria de la intrare, fata tresări imperceptibil. Mama o mai privi o dată lung, avînd certitudinea că o dată ce deschide uşa, misterul cuminţeniei subite se va spulbera.
- Doamna T, se auzi o voce furioasă de femeie, fata dumitale mi-a aruncat antena de pe bloc!
"Ce naiba, gîndi fata, nu era antena ei..."
- Ia vino încoace, zise mama.
Fata înghiţi un nod, dar îşi păstră expresia nevinovată. O văzu în cadrul uşii pe doamna Fekete, o isterică din scara vecină, înconjurată de vreo cinci ţînci gură cască, informatori netrebnici care urmau să-şi ia porţia de îndată ce fata va scăpa cu orice preţ, cu faţa curată şi bucile tefere din situaţia delicată.
- Tu i-ai aruncat doamnei antena de pe bloc?
- Eu nici n-am fost pe bloc, zise fata cu seninătate. Îşi însoţi cuvintele de o mimică foarte  revoltată, pentru că pe mama n-o păcălea nimeni cu uşurinţă.
Unul dintre picii trădători, se trezi să spună că o văzuse el cu ochii lui, iar fata îi aruncă privirea cea mai teribilă şi promiţătoare de chinuri cumplite:
- Te mai întreb o dată: ai aruncat antena, sau nu?
- Mami, da' n-am fost eeeeu, pe cuvîntu' meu că n-am fost! Dădu să se smiorcăie puţin, dar înţelese că smiorcăitul nejustificat ar putea s-o dea de gol şi se opri la timp.
- Doamna Fekete, aţi auzit ce-a zis fata mea, n-a fost ea, aşa că dacă nu mai aveţi nimic să-mi spuneţi, la revedere! Doamna Fekete n-apucă decît să deschidă gura, pentru că evident mai avea multe de spus, dar se trezi cu uşa-n nas, aşa că plecă bombănind însoţită de gaşca de pîrîcioşi.
Mama se întoarse spre fată şi ea îşi dădu seama pe loc că n-o păcălise.
- De ce-ai aruncat antena?
- Nu pe-a ei am vrut s-o arunc. Lăsă faţa-n pămînt şi-i veni să plîngă de-adevărat. Am vrut s-o arunc pe-a lu' nenea  Micloş, chiar am crezut că-i a lui, că la el ducea firul.
- Da' cu ăla ce-ai avut?
Fata nu răspunse imediat, îi era ruşine şi nici nu ştia cum va reacţiona mama.
- Hai zi, că nu-ţi fac nimic...
- Mami, da' te roooog să nu-i zici nimic, te rog io din sufletul meu mami.
- Hai zi, îţi promit că nu spun nimic nimănui.
- Mami., să ştii că Gabi a fost sus la ei să se joace cu Carmen şi nenea Micloş a luat-o pe genunchi şi i-a pus mîna între picioare, zise fata dintr-o suflare. Şi am vrut să ne răzbunăm pe el şi altfel n-am ştiut cum.
Faţa mamei schimbă nuanţe: de la alb la roşu ca focul:
- Să nu te prind că intri vreodată în casa lor, că-ţi rup picioarele. O ameninţa cu degetul, dar fata îi zîmbi senină:
- N-am fost niciodată la ei şi nici n-o să mă duc, că eu nici nu-s prietenă cu Carmen şi nici Gabi nu mai e de-atunci.
- Nici pe bloc să nu mai aud că te-ai urcat că...
Fata nu mai auzi restul, ieşise şi dăduse deja iama între pîrîcioşii ăia mici, care se împrăştiară repede care-ncotro, cu toate că îi fugărise mai mult pentru că ei se aşteptaseră s-o facă şi nu putea să-i lase să creadă că se înmuiase, sau că fusese pedepsită în vreun fel.
Nu aflase ce se întîmplase mai departe între adulţi, dar ceva se întîmplase cu certitudine, pentru că nici Gabi nu mai avu voie să se apropie de fata domnului Micloş şi cu atît mai puţin de apartamentul lor, interdicţie inutilă pentru că chiar dacă la vîrsta aceea fragedă nu pricepuse pe deplin gestul perversului ştia că un adult normal n-ar face aşa ceva, de aceea l-a ocolit ani de zile şi nici el nu s-a mai apropiat vreodată de ea.

10 comentarii:

  1. ihim. si e o plaga mai raspindita decit credem. Io m-am uitat pe arte la o emisiune despre pedofilie´n familie. Nu numai ca era vorba de unchi, bunici, ..biologici(ca tati nu pot sa´i numesc) dar biologicele luasera la cunostinta si se complaceau intr´o stare de negare totala. A fost unul din cele mai hardcore lucruri pe care le-am vizionat, desi nu aratau decit persoane, majoritatea cu fata blurata, care povesteau prin ce au trecut.

    Ma, da ia zi, erati voi chiar asa minoriteri sau ai o imagine prestabilita a personajului negativ??ha? Sa stiu si io.

    RăspundețiȘtergere
  2. @garcea, pedofilul e roman c-altfel era "Miklos", doar isterica e unguroiacă, deci e paritate cumva... Oricum, numele le-am inventat pentru că nu mai ţin minte cum îi chema în realitate.
    Cît despre pedofili, doar eu ştiu de vreo cîţiva pe vremea aceea, doar că lumea nu vorbea despre asta; era un fel de Tabu oarecum, ca să nu mai spun despre exibiţionişti şi perverşii care se frecau de tine-n tramvai...

    RăspundețiȘtergere
  3. bai sunt tata de fetita, cre´ca ma opresc aici. Subiectul e scirbos.Nici frecventa numelor unguresti(io n´am auzit de vreun rumunski pe care sa´l cheme Miclos)la personajele negative nu ma mai intereseaza.

    Pup iu bre, fara resentimente.

    RăspundețiȘtergere
  4. @garcea, eşti prea sensibil şi uiţi că şi eu am sînge de hun prin vene, so, nu mă poţi bănui de naţionalism :)

    RăspundețiȘtergere
  5. io sensibil? daca zici tu :o))

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu mai zic ca unguru' e omu' dracu ca ma taie Angela :P

    Da' ce-a avut cu antena?
    Prastie n-avea?
    2 geamuri sparte, cuie la rotile de la trabant si aia era.

    RăspundețiȘtergere
  7. te apuca groaza cand auzi din astea. si inca se mai intampla, ca acum li s-a deschis mintea si mai tare la perversi. partea proasta este ca nu toti au curaj sa zica la parinti.

    RăspundețiȘtergere
  8. e trist dar adevărat, am avut şi eu parte de nişte cretini de genul ăsta când eram mică dar din fericire nu s-a ajuns atât de departe, cumva îmi dădeam seama că intenţiile nu erau creştineşti. Io una i-aş omorî cu pietre...

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi s-a parut ingenioasa razbunarea copilei .... pupam

    RăspundețiȘtergere