marți, 27 iulie 2010

J şi mitul Zburătorului

Făcuseră întuneric în cameră, ca să dea cît de cît aspectul unei discoteci, muzica se auzea doar cît trebuie pentru că vecinii erau veşnic cu urechile ciulite şi cheful era clandestin că părinţii erau plecaţi la muncă, neştiind că o grămadă de adolescenţi beau şi fumau la ei în casă.
Pe canapea se sărutau cu nesaţ R cu M iar pe scaunul de lîngă, J bocea din senin ca de obicei. De vină erau cele două pahare de vermut şi obsesia ei de mare neînţeleasă suferindă. Fata încercase de nenumărate ori să priceapă care-ar fi motivele nefericirii totale pe care J o afişa oriunde şi oricînd, dar concret nu aflase nimic, afară de chestiile obişnuite cum ar fi: probleme cu părinţii ( oi fi tu singura care le are) şi-un iubit năbădăios căruia J alesese să-i idealizeze mofturile, prefăcîndu-se că nu înţelege că iubitul cu pricina o vizita din cînd în cînd cu intenţii clare, ca mai apoi să dispară cu săptămînile, încurcîndu-i şi zdrelindu-i astfel orgoliul de femeie irezistibilă ce-şi imagina că este. Irezistibil de inteligentă, pentru că fizic suferea de complexe uriaşe, alimentate în secret şi mai pe faţă de şuşotelile fetelor şi de privirile goale ale băieţilor.
                                          Foto: Bogdan Stanciu

J se dovedise în timp a fi un vampir, o plantă ce parazita orice chef, fără să aducă niciodată nimic, fără ca măcar să fie invitată; afla întotdeauna, nu se ştie cum şi se-nfiinţa la uşă cu o privire încărcată de reproş ce spunea invariabil: pe mine nu m-aţi invitat...
La scurt timp după ce i se dădea drumul înăuntru înghiţea pe nerăsuflate un pahar sau două din ce se găsea spirtos, după care-şi făcea eternul număr: se aşeza zdrobită pe un scaun şi începea să plîngă. La început, fetele încercaseră să afle cauzele, s-o consoleze cu "lasă că trece", ca mai apoi plictisite de ritual şi enervate de prezenţa ei stînjenitoare, s-o lase-n plata Domnului.
Toate chefurile trebuiau să se termine înainte de ora 19 şi toţi participanţii indiferent de starea în care se aflau, puneau mîna să ascundă urmele: nici un chiştoc, nici un dop de vin, afară de J care plutea în sfere mult prea înalte ca să pună mîna pe ceva şi oricum, era forma ei de a sublinia faptul că se află acolo "din pură întîmplare", iar dacă nu fusese dorită la petrecere, să nu fie dorită nici la curăţenie...
După zece minute, pînă şi aburii de alcool se risipiseră, cheflii plecaseră de mult, iar J mai zăbovea cu fata în faţa blocului, doar-doar o trece marele D din întîmplare pe-acolo. Marele D era iubitul capricios, cel ce pentru următorii şapte ani îi vor ţine trupul şi gîndurile prizoniere, cu toate că în al cincilea an se însură cu alta, făcu un copil şi se mută din oraş.
J suferi cumplit, dar continua să-l aştepte, să bocească şi să-şi întărească ideea că el făcuse toate astea doar pentru că dragostea pentru ea era atît de profundă încît, prefera să stea departe de ea ca de-un foc la care te-ncălzeşti doar, dar nu te-apropii prea tare.
Nici pînă azi ea n-a înţeles că de fapt, el fusese departe de vreo profunzime, ci doar un profitor mărunt, care luase întotdeauna ce i se oferise, cînd dorise el, fără să se gîndească măcar să dea ceva înapoi.
Sunt ani de cînd J nu l-a mai văzut, însă continuă să-şi raporteze existenţa la el şi-l pomeneşte des şi nici acum nu acceptă ce s-a întîmplat cu adevărat, nu acceptă că el n-a fost niciodată un "zburător", ci doar un liliac mărunt ce-o secătuise de vlagă.
În ultima vreme, J pare a se fi resemnat şi e sigură că el v-a plăti într-un fel sau altul răul pe care crede ea că i l-a făcut. Fata încercase să-i explice o dată că ea însăşi şi-a făcut rău, prin obsesia şi încăpăţînarea de a se păstra legată de un om mărunt,ce era departe de imaginea idealului ce şi-l construise. Se izbise însă de de aceeaşi încăpăţînare, de acelaşi refuz de a aceepta ceea ce era atît de evident pentru toată lumea.
Fata speră în secret ca el să aibă burtă, chelie şi să trăiască cea mai banala, repetitivă viaţă cu putinţă, iar J să ajungă să constate asta. Nu vedea o răzbunare mai mare şi nici nu era sigură dacă nu cumva răzbunarea asta nu era îndreptată şi asupra lui J, deopotrivă.

5 comentarii: