vineri, 4 iunie 2010

Pădurea

-Bunicăăăăăăă, ne ducem la arenă, strigă fata din poartă.
-Şă nu te puie Dumniezo să te duci în pădure, că te-or prinde ţiganii.
Bunica nu mai zicea ce-o să-i facă ţiganii dac-o prind, iar fata nu întrebase niciodată, pentru că era clar că ei fac doar lucruri rele.

Pe unii dintre ei îi văzuse şi ea pe panoul ăla din centru pe care scria cu vopsea roşie: NU FACEŢI CA EI, iar dedesubt erau înşirate poze cu infractori locali, toţi oacheşi din colonia de peste liniile ferate: Lingurar Ghiocel - a jefuit cutia milei din Biserică, Ciurar Napoleon- Vasile, hoţ de găini şi-aşa mai departe.
Colonia era în afara comunei, pe atunci oraş şi trăiau la vremea aceea 500 de familii de ţigani, în colibe făcute să ţină maxim două anotimpuri, toamna şi iarna, lîngă calea ferată.

Cînd trecea trenul, puzderie de puradei în puţa goală se iveau din colibele întunecoase, alergînd şi ţipînd pe lîngă vagoane, aşteptînd să li se arunce bomboane. Cînd li se arunca ceva, se isca o busculadă, iar învingătorul ieşea din grămadă şi alerga de mama focului să-şi înfulece de unul singur trofeul.

Pînă la pădure şi ţigani însă, fata mai avea de înfruntat pericole ce-i păreau mult mai reale, cum ar fi gîscanul ce-o pişcase de gleznă şi-o sîsîia de fiecare dată, lungindu-şi gîtul şi fugărind-o prin praful drumului. Mai erau apoi liniile de tren, unde trebuia să se uite bine de tot, mai ales de cînd bunica îi povestise că-l călcase pe Miron al lu' Dumitru un tren de marfă, de-l culeseseră bucăţi de pe o sută de metri. Suta aia de metri se făcuse în timp un kilometru, iar Miron devenise un fel de legendă, lumea uitînd că-n noaptea cu pricina venea rupt de beat de la crîşma lui Mişu.
                                          Foto: Bogdan Stanciu
Arena era stadionul comunei, iar dincolo de gard se întindea nesfîrşită pădurea. Se adunau copiii pe tribunele din beton, în spatele cărora creştea bălării şi dospeau în arşiţa verii sute de căcaţi. De fiecare dată încălcau interdicţia de a nu intra în pădure, dar cu teamă şi ori de cîte ori li se părea că aud vreun zgomot suspect, o luau la fugă prin spărtura din gard înapoi în arenă.

Lungi şi fierbinţi mai erau zilele de vară şi nici pic de umbră în arenă. Mingea  cu buline se înmuiase la soare şi zăcea părăsită pe iarba arsă. De dincolo de gard, pădurea şoptea ademenitoare, promiţînd răcoare şi frăguţe copiilor moleşiţi de căldură.

Hai mai bine acasă, zise fata, că ne-or prinde ţiganii.
 Îşi luă prevăzătoare un băţ pentru gîscanul ăla nesuferit şi se-ntoarse acasă. Bunica pufăia uşor din buze, adormită în bucătăria răcoroasă cu pămînt pe jos. Fata se cuibări în poala bătrînei şi adormi în  mirosul vag de petrol cu care bunica îşi dădea pe cap în fiecare sîmbătă.

Mirosea a bunica de la Tinca.

16 comentarii:

  1. fata, frumoasa copilarie ai avut. si eu de altfel. pacat de copii astia ca numa cu nasu'n lectii si calculator, nush cu ce amintiri o sa ramana...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anca, găsesc şi ei ceva să-şi amintească, barem ce scor au avut la Counter Strike :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai spunea cineva pe aici... Ce frumos s-ar aduna rândurile tale într-o carte!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Cătălina, poate s-or aduna într-o zi, că şi prima tot adunată de pe blog a fost :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Angela,am trecut sa vad ce mai este cu farama de eternitate.Trec mai des decat comentez pt.ca nu am pareri intodeuna.Sa fii iubita mult.

    RăspundețiȘtergere
  6. La dulceturi nu faci comentarii - doar te infrupti. Daca devin dependent e vina scrierilor.
    Toate bune !

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mariean, cel puţin dependenţa asta nu te-mbolnăveşte de nimic, nu? Spor la înfruptat, că poveşti am eu destule.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ba , te-mbolnaveste de gandit frumos iar asta , in ziua de azi, e cotata ca deformare psihica .
    Daca nu mai intru cautati-ma pe la spital.
    Vaya con dios .

    RăspundețiȘtergere
  9. @Mariean, gînditul frumos musai să fie boala viitorului, dacă-l mai vrem, desigur. La spital venim cu portocale şi texte de pe blog, nu scapi nicicucm!

    RăspundețiȘtergere
  10. Scri frumos, buna lectura. Dac as reusi sa scriu si eu asa, ideei am, mai greu exprimarea. Am o tentativa nostalgica pe blog. Oricum felicitari, frumos...tot respectul

    RăspundețiȘtergere
  11. Te-as ruga sa o citesti si sa iti dai cu parerea, am de invatat.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Cristi, am citit ultima postare, am şi comentat.

    RăspundețiȘtergere
  13. la negutatoare de vise ma refer, merci http://om-insurat.blogspot.com/2010/06/negutatorul-de-vise.html scuze de link

    RăspundețiȘtergere
  14. @Cristi- citit, comentat, rămîne să apreciezi tu sinceritatea.

    RăspundețiȘtergere
  15. Un pic blanda cu mine, merci pentru meditatie, raman dator

    RăspundețiȘtergere