joi, 3 iunie 2010

Învăţ

Învăţ să meditez. Dacă pînă acum credeam că meditaţia înseamnă să-ţi laşi gîndurile să zburde ca proastele în legea lor, mulţumită internetului şi a miliardelor de prostii pe care le poţi găsi pe Google, am înţeles că meditaţia e de fapt, fix contrariul: adică nu tre' să te gîndeşti la nimic.
Uraaaa, mi-am ţipat în gînd, de cînd zic eu că aş da orice pentru 5 minute în care să nu mă gîndesc la nimic! Ce bine-ar fi să opresc un pic, aşa cum ai stinge lumina, hărmălaia din capul meu...
Mă pot abţine cam 10 secunde, ceea ce e mult, după cum zic unii "iniţiaţi", după care apare primul gînd "uaaah, nu mă gîndesc la nimic". Îl alung ca pe-o muscă şi reiau procesul de blocare a neuronilor nărăvaşi, după care gîndul ăla revine insistent. Mai că se materializează în aşa fel, încît îmi vine să-i trag o palmă.
Adorm de fiecare dată, fără să-mi dau seama cînd trec din starea de "meditaţie" în cea de sforăială. Nu ştiu dacă are legătură, dar de cînd mă screm să-mi tacă mintea, visez mai frumos şi mult mai colorat.
Că lumea e plină de ţăcăniţi, nu trebuie să vă spun eu, dar îmi întrec toate aşteptările: am găsit d-ăia de vorbesc cu Entităţile Superioare, cu Ordinul Galactic, cu buricu' pamîntului, cu curu' Universului.
Se găseşte leac pentru orice: boli, depresii, eşec, iar dacă ceva nu-ţi iese nicicum, înseamnă că nu te-ai străduit îndeajuns.
Şi majoritatea "învăţătorilor" fac bani frumoşi din asta, susţinînd seminarii a căror participanţi nu-şi mai pot susţine poverile vieţii, dezamăgăţi şi rataţi, oameni îngenunchiaţi . Nu e nimic rău în a insufla optimism celor care au nevoie şi nu e nimic rău în a învăţa oamenii să iubească şi să preţuiască fiecare clipă din viaţă, poate nici să faci bani din asta n-o fi rău, atîta timp cînd ştii unde să te opreşti. Pentru că, azi poţi să-l faci pe om să se simtă Dumnezeu, iar mîine să-l lovească o tragedie pe care n-ar avea cum s-o impiedice.
Să-l înveţi pe om să creadă că totul depinde exclusiv de el şi mintea lui, nu e decît o spălare pe creier, pentru că omul nu poate stăpîni nici natura şi nici neprevăzutul.
El este doar o parte, o verigă dintr-un ansamblu perfect, cu care poate a uitat că trebuie să trăiască armonios. Asta ar trebui învăţat, asta ar trebui să i se reamintească, nu să i se dea false repere şi aşteptări, a căror neîmplinire să-l mutileze pe viaţă.

P.S. Ar trebui să mă apuc de contra-seminarii.

6 comentarii:

  1. Pe noi ne conduc multi care mediteaza.

    RăspundețiȘtergere
  2. aşa o fi, yogibeer, nu contest, dacă mă ţin de meditaţie, poate preiau eu conducerea :D

    RăspundețiȘtergere
  3. pt ca versurile mele preferate sunt: "pot sa stau s-un an cu-ochii in tavan" cred ca sunt un antemergator al tau in aceasta privinta si ai putea apela la sfaturi despre meditatia zen.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim, nu refuz. Cînd începem?

    RăspundețiȘtergere
  5. pai fa-ti rost de-o bidinea, si niste var, ca musai ai nevoie de-un perete alb. cand le ai, mai vorbim.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim, deci portocaliu nu e bun...

    RăspundețiȘtergere