E mucul o delicatesă cumva?

După exemplul lui Berlusconi, care e casă mare se-nţelege, la CM am văzut o fază în care probabil de emoţie, un tip, probabil antrenor (am aflat între timp, e vorba de antrenorul Germaniei), îşi scobeşte nasul, extrage un muc de-acolo, îl face bilă şi-l bagă-n gură.
Că am mai văzut şi-n trafic şoferi atît de plictisiţi la semafoare încît au simţit nevoia să-şi inspecteze nările, îndesînd degete de toate mărimile, ca mai apoi să studieze cu mult interes materialul obţinut, e ceva ce nu mă mai surprinde şi-atunci de ce n-ar face-o lumea şi la televizor?
Totuşi, ceea ce mă intrigă e că "activitatea" asta mi se pare normală la vîrste fragede, 2-12 ani maxim, hai fie 14, c-am avut un coleg în generală, care considera mucul o delicatesă, cu toate că-i dăduseră tuleiele şi i se schimbase vocea. Mai mult, am impresia c-ar fi fost în stare să-i mănînce şi pe-ai altora, doar că nu s-a gîndit nimeni să-i ofere. N-aş băga mîna-n foc că nu l-am văzut dezlipind muci uscaţi de pe băncile altora, ce se mulţumeau să mănînce doar lipici şi cretă, pe vremea cînd era adînc înrădăcinată credinţa populară cum că de la cretă faci febră şi scapi de şcoală.
Cum nu cred că oamenii-şi mănîncă mucii de foame, poate mă lămureşte şi pe mine cineva de ce o fac, totuşi!