sâmbătă, 1 mai 2010

Unu mai, sau unu... mai fără

Aud vocea dogită a Corinei Chiriac la televizor cu "Vineeeeeee iarăşi primăvaaa aaara" şi-mi aduc aminte de un douăştrei august.
Eram în vacanţa de după treapta întîi şi cum după ce-am aflat rezultatele de la examen prima dată de la mama care s-a vrut foarte şmecheră şi m-a terorizat două ore cu "futu-ţi dumnezeii mă-ti ( ai ei, desigur), ai picat la examen!" şi-apoi cu ochiu' liber pe listele de la liceu, unde-am constatat că intrasem.
Apoi, mama mi-a zis c-a glumit. Ea habar n-avea, dar a scăpat ca prin urechile acului de la moarte prin asfixiere cu perna.
După toate aceste frămîntări interne şi externe, noua dirigintă ne-a somat pe toate treiştrei de gîşte şi trei gîscani care-am ajuns elevii Liceului de Filologie Istorie, zis LFI, zis Liceul Fetelor Inteligente sau Idioate după cum îl lăsa inima pe fiecare, să ne prezentăm fără excepţie la defilare, că de nu... dracu'  ne ia şi partidu' ne fute.
În ajunu' lu' douăştrei m-am prezentat la repetiţie, constatînd că sunt singura fraieră din clasă care-a răspuns chemării partidului comunist roman şi mi s-a înmînat fără ceremonie, o zdreanţă de rochiţă din cel mai ordinar material de steag, de culoare albastră spre a fi purtată în marea zi de defilare.
Rochiţa-mi ajungea fix pîn-la cur, oricît aş fi tras de ea. Dimineaţa am îmbrăcat-o, am ieşit şi-am constatat că e răcoare. Peste o oră, am constatat că mi-e frig şi peste alta, că-mi îngheţase fundul.
Am stat în formaţie, am defilat de probă lîngă alte fraiere cu ochii cîrpiţi şi rochiţe roşii şi galbene. Făceam parte dintr-un treiculoricunoscpelumeceleţincasfîntodor.
Abia pe la doişpe, rebegită, am defilat cale de cincizeci de metri prin faţa unor burtoşi din pecere, a unor lătrăi de la primărie, utece şi peteape.
Foamea îmi chircise stomacul, iar gîndurile mele se îndreptau fierbinte spre iubitul conducător: Trăzni-te-ar dumniezo cu defilarea ta cu tot!

3 comentarii:

  1. DEfilarea? Te-a prins :))

    Abia eram in clasa a treia, nu ma prinsesera la defilari sau la munca patriotica.
    Tin minte ca era o discutie acasa, toti stransi, si ma intreaba bunicul: cine e tatal tau? (aveam 8-9 ani)

    si prin mini indoctrinarea din clase am raspuns repede: tovarasul nicolae ceausecu.

    bunicul era mandru, se uita la mine...

    tata a inceput sa urle: "ba pe pizda ma-sii e tac-tu. eu sunt tac-tu, aia e ma-ta. nu ceausesc, futu-l in cur pe ma-sa"

    daca suflam o vorba la scoala...
    vremuri nasoale ba nene

    RăspundețiȘtergere
  2. am prins din astea pana in clasa a sasea. dupa aceea ziceau ca sunt prea inalta. aveam doar 1,60 dar cica se vedea capul dupa placuta. am murit de ciuda pentru ca pana atunci, cine se ducea la defilare nu mai facea scoala. asa ca din clasa a sasea adio chiul din cauza defilarii. toti ii invidiam pe cei care plecau dimineata la repetitii si noi prostii lungani stateam la ore... :))

    RăspundețiȘtergere
  3. sinteti o forta :)))

    eu m-am internat in spital odata, ca sa scap de defilare... n-aveam nimic, diagnostic inventat, da timpitii au luat-o-n serios si s-au pus sa-mi umfle fundu' de injectii. intr-o zi, am luat fiolele care mai erau, m-am apropiat de un geam care dadea intr-un spatiu interior al spitalului si le-am dat drumul de sus... ce frica mi-a fost ca tineau aia socoteala.. da' de unde, habar n-aveau, ca d-aia ni le lasau in noptiera, ca sa nu-si incarce memoria...

    RăspundețiȘtergere