joi, 20 mai 2010

Sandu mamii

Sandu era de departe cel mai afurisit plod care bătuse mingea vreodată pe strada noastră şi nu numai mingea ci şi jumătate din băieţii şi fetele de seama lui. Din acest motiv Sandu, era fugărit zilnic cel puţin o dată de fraţi mai mari, taţi furioşi, mame protectoare şi chiar moşnegi cu toiege, dar nu l-a prins nimeni niciodată.
Asta pentru că era rapid ca o săgeată şi subţirel ca o nuia, iar cînd simţea răsuflarea urmăritorului în ceafă, o lua în zig-zag, se furişa printre Daciile din parcare, ţîşnea printre boscheţii de gard viu ca o pisică sălbatică, iar cînd distanţa între el şi gonaci ajungea la o anumită limită de siguranţă, se întorcea rîzînd cu nasul pistruiat şi cîrn încreţit a strîmbătură, făcea din şolduri nişte opturi batjocoritoare şi-o rupea iar la fugă, înfuriind şi aducînd în pragul infarctului pe cei mai tari dintre urmăritori.
E drept că odată cu lăsarea serii Sandu ezita să intre-n scara blocului, pentru că nu se întîmplase rar să fie aşteptat de adulţi răzbunători şi foarte doritori în a-i lungi urechile şi perciunii, iar unii mai cumpătaţi îl înhăţau de-o aripă şi-l tîrau trei etaje pînă-n pragul uşii unde locuia, unde era pîrît în speranţa nedisimulată nici măcar de formă că Sandu va mînca bătaia vieţii lui.
Uneori părinţii exasperaţi îi mai arătau calea cea dreaptă sub forma curelelor la cur şi-a pedepseleor de stat în casă, măsuri care  n-au ucis şi nici măcar înmuiat spiritul său rebel; de cum i se dădea drumul, o lua de la capăt cu sîcîitul altora, fugăreala, bătaia şi pedeapsa. Iar şi iar.
Pînă ce în mintea mamei încolţi o bănuială hidoasă: Copilu' ăsta are ceva la cap...
Binenţeles, nu se referea la cucuie, pentru că acestea făceau parte din insăşi structura lui craniană, atîta că umflăturile se mutau dintr-un loc în altul în funcţie de direcţia şi unghiul din care fusese aruncată piatra, ci la temerea cum că Sandu ar putea avea o defecţiune tehnică, să-i zicem aşa, dat fiind că la şcoală se prindea orice materie de el exact cum se prinde celebra nucă de la fel de celebrul perete şi profesorii se arătau mai mult decît dornici să-l vadă mutat la şcoala ajutătoare, unde la vremea aceea aterizau nu doar copiii idioţi ci şi cei cu care se epuizaseră toate măsurile coercitive, punitive şi răbdarea dascălilor odată cu ele.
Mama intrase în alertă de gradul zero: avea în faţă perspectiva unui viitor absolvent de şcoală ajutătoare şi posibil trîntor pînă la adănci bătrîneţi pe capul ei. Se sfătui în stănga şi-n dreapta cu vecinele care mai catadicseau să-i vorbească, pentru că Sandu reuşise să-nvrăjbească o stradă întreagă şi una  mai răsărită dintre vecine îi sugeră să dea diavolul la un sport care să-l disciplineze, sau dacă nu, pentru că orice om zdravăn la cap avea dubii că s-ar putea întîmpla aşa ceva, măcar să-l sleiască de puteri.
Aşa a ajuns Sandu să facă fotbal şi s-ajungă acasă stors de vlagă, să doarmă cu capul pe bancă la şcoală. Toată lumea era mulţumită de-acum, pentru că chiar dacă Sandu era la fel de prost ca şi înainte, sleit de puteri stătea cuminte şi rareori reuşea cu mari eforturi să mai salveze cîte puţin din reputaţia de altădată.
Nu ştiu cum, dar a reuşit să termine 10 clase, după care considerînd că încă doi ani de holbat ochii pe pereţii clasei, făcut bile din muci şi arătat la fete, ar fi prea mult pentru el, a pus capăt caznelor în bocetele mamei şi-a decis că e cazul să încheie definitiv capitolul educaţie din viaţa sa, cu fotbal cu tot de care se plictisise şi nici măcar rolul iniţial nu-l mai îndeplinea, acela de a-l obosi.
În prezent, Sandu s-a mutat de capul lui, dar nu pentru că ar fi vrut, ci pentru că  i-au cumpărat ai lui o garsonieră în celălalt capăt de oraş în speranţa că-l vor vedea mai rar, însă n-au prevăzut nefericiţii că băiatul lor  va deveni drumoman cu acte-n regulă şi că va fi dispus să bată neobosit, la pas tot oraşul din motive de ţicneală.
Că oricum, altă ocupaţie n-are, cu toate c-a chelit şi s-apropie de 40 de ani.

14 comentarii:

  1. @blu, sec mai eşti de la o vreme... de la jocurile de pe facebook ţi se trage :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Aduni povesti din oras vad,mai inainte ai avut un meci ,doua cu lipsa blugilor si cu neregulamentarii care incurca circulatia,foarte bine.Farama de eternitate este destul de inclusa in social.Normal vei spune,ca Oradea nu este in padure.Cred ca in Bucuresti eu si altii avem niste ajutatoare de alea de cal,ca sa vedem preponderent in fata.Ba nu si eu am o problema de nervi cu parcarile.Cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. cum n-a facut asta cariera la atletism, nu reusesc sa pricep...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anca, n-a fost îndrumat unde trebuia şi nici capul nu l-a prea ajutat, deşi n-ar fi asta vreo condiţie eliminatorie :))

    RăspundețiȘtergere
  5. @dmd, sper că n-am jignit pe nimeni cu comentariul acela, n-a fost intenţia mea, chiar dacă am limba ascuţită uneori :)

    RăspundețiȘtergere
  6. sau "unde nu-i cap,vai de picioare"! Fereasca Dumnezeu de boala psihica!

    RăspundețiȘtergere
  7. Se pare că e un personaj universal, din panteonul tipologiilor greu de suportat. Ai citit povestea Gibonului, de la mine? E mai veche, e drept, dar și eu sunt mai bătrân oleacă...
    http://ferenczy-gandul.blogspot.com/2009/08/doamna-gibonu.html

    RăspundețiȘtergere
  8. @Atilla, citesc acuşica, "bătrînule" :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Angelo, dă-ne de ştire când ajungi acasă, ok?

    RăspundețiȘtergere
  10. e ala desirat, vesnic in costum, cu un zambet incremenit pe fata ce bate drumurile numai pe carosabil, in special pe ruta Borsului, Dacia, Decebal?

    RăspundețiȘtergere
  11. nu, anonim, ăla e mai bătrîn.L-am văzut azi, avea cravată roşie şi costum nou, adică altul decît cel cu care umbla pînă acum. am auzit că l-au momit pocăiţii de la Emanuel şi ăia îl îmbracă.

    RăspundețiȘtergere
  12. astuia de-l stiu eu ii privesc zambetul tamp si ma gandesc ca trebuie sa fie, daca nu fericit, macar senin. oare si el, cand ne priveste alergand de colo colo preocupati si incruntati, ne compatimeste?

    RăspundețiȘtergere
  13. fiecare bloc, alee si cartier din Romania are sau a avut un Sandu! :)

    RăspundețiȘtergere