duminică, 9 mai 2010

Nenea Sivu


Gospodăria lui Nenea Sivu se prăbuşeşte şi dispare aşa cum dispar toate casele după cîţiva ani, la Arieşeni. Se topesc încetul cu încetul, pînă rămîne doar piatra de temelie. După o vreme, nici nu mai ştii c-a fost căminul cuiva, cîndva. Nimeni nu rîvneşte la pămînt aici.
Nenea Sivu a trăit 103 ani în creierii muntelui, fără apă şi curent în casă şi-a murit în somn, liniştit.
Aici o fi fost bucătăria... Peretele şi treptele s-au prăbuşit, dulapul însă, se ţine tare.

Aici, baba lui o fi făcut pîine şi colaci. Pe ea n-am prins-o, s-a prăpădit cu mult înaintea lui.
De ce-mi place mie aici? Pentru că totul pare aproape neschimbat de la facerea lumii, pentru linişte, pace şi frumuseţe nealterată.

P.S. Nu-mi criticaţi vă rog calitatea pozelor, n-am pretenţia că mă pricep.

7 comentarii:

  1. super peisaje! asa sunt si la mine la furnica. tot asa parca e uitat de lume locul ala... e super acolo, ca nici nu simti nevoia televizorului si al telefoanelor. de-abia astept sa ies la pensie. oare mai apuc? asta e intrebarea...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anca, o mai apucăm, cred. Dar cum om fi, asta e intrebarea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Am o reală slăbiciune pentru asemenea poveşti ale unor astfel de locuri şi oameni. Dacă aş fi în stare, doar despre ele aş scrie. Iar pozele nu sunt rele deloc, ar trebui să le vezi pe ale mele :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @Cătălina, îmi pare rău că n-am reuşit să salvez toate fotografiile pe care le-am făcut. Nici măcar pe alea cu mine, că am tot promis p-aici că schimb poza pletoasă de la avatar. Dar să ştii că locul ăla e tare frumos, atît de frumos încît nu te saturi să stai şi să te uiţi. Atît.

    RăspundețiȘtergere
  5. Angela, am văzut cât de frumos e acolo, din fotografii. Cel mai mult mi-ar plăcea să îmi aşez geaca pe pământ şi să dorm aşa, şi când mă trezesc să îmi clătesc ochii cu munţii şi dealurile. Tu vezi des peisajul pe care ni l-ai prezentat?

    RăspundețiȘtergere
  6. @Catalina, am o căsuţă acolo şi merg ori de cîte ori am ocazia, mai puţin iarna pentru că e foarte greu de urcat cu maşina... Nu asta ar fi problema, de obicei o lăsăm la 3 km de casă şi mergem pe jos, problema e că încă nu e gata casa, soba mai exact, iar caloriferele electrice nu fac faţă la minus 10 catralioane de grade.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cătălina, dacă ajungi vreodată pe-acolo în Apuseni, ai să constaţi că piesajul îţi taie răsuflarea de atîta frumuseţe.

    RăspundețiȘtergere