miercuri, 5 mai 2010

Danseeez, peeeentru ploaie danseeez

S-a trezit ţăranca din mine şi zice ca bunicu' Dă Doamne ploaie!
Asta pentru că am grădină şi-am şi cultivat-o după ce m-am luptat cu buruienile, cu pirul şi cu Aurica.
Azi am mai dat cu săpăliga printre cepe şi ea, moartă de curiozitate, că nu vede la un metru-n faţa ei, s-a tot plimbat aparent fără nici o treabă, de fapt ce zic eu aici, chiar fără nici o treabă, pentru că ea nu se duce în grădină decît ca să strice şi să culeagă.
De lucrat îi lucrează tot felul de fraieri care se perindă pe la ea, musafiri, neamuri sau chiar părinţii chiriaşilor ei. Tot ei îi crapă lemne, îi cară tomberonul de la poartă, îi fac cumpărături şi pun pariu, o şi înjură.
Explicaţia zelului de care dau dovadă dubioşii ei lucrători ocazionali e că, îi ademeneşte cu "darea în ţinere" după cum zice ea, cu care a încercat să mă prostească şi pe mine acum treişpe ani şi dacă luam de bună, eram moartă şi-ngropată de zece ori pînă acum. Sau ea.
Datul ăsta în întreţinere, a devenit o modă şi-un mijloc de trai foarte avantajos pentru Aurica, pentru că prăpădiţi fără acoperiş deasupra capului şi lacomi se găsesc pe toate gardurile şi cum ea are un talent, de fapt un radar în a-i depista, nu-i rămîne decît să plaseze momeala, peştele flămînd muşcă, se şi vede cu casa-n spinare şi-l vezi rob la casa ei.
Fericirea e de scurtă durată... După ce Aurica işi face plinul cu ce-are nevoie: lemne, cartofi, vodcă, medicamente, crăpat lemne, făcut foc, îngrijit boli reale sau imaginare, adunat de pe jos la beţie, cărat la medic pentru băşini, dacă fraierul dă semne de nemulţumire cît de mici, este eliminat din competiţie, chiar dacă au făcut şi contract de vînzare-cumpărare. O familie, de fapt o verişoară  de-a ei mai îndepărtată şi destul de respectabilă  cu bărbatu-său,  chiar au crezut-o normală şi de caracter, au fugit mîncînd pămîntul, renunţînd şi la contract şi la scurta şi pasionala prietenie şi duşi au fost de nu i-am mai văzut niciodată.
De-atunci, mulţi creduli s-au plimbat între magazia de lemne şi grădină, hipnotizaţi de perspectiva unei morţi subite şi a moştenirii, dar la fel au plecat pe rînd, cu buzele mai umflate ca ale Vandei Vlasov.
Iar Aurica e încă tînără şi n-are de gînd să se predea uşor: mănîncă bine, bea bine, nu se omoară cu lucrul şi-i plac nespus oamenii creduli.
Dă Doamne ploaie te rog, că furtunul e prea scurt şi n-ajunge pînă la mazăre!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu