marți, 4 mai 2010

Azi nu e titlu, era închis

Uneori zic şi eu ca Tocsica, cum că nu poate fi haos la infinit. Se pare însă că haosul a pus stăpînire pe mine şi gîndurile mele şi nu se dă dus.
Mă amăgesc cu tot felul de chestii, mai ales cu ce visez noaptea, că visez tare frumos şi colorat. Mă tem însă să-mi recunosc că mă amăgesc din superstiţia că dacă recunosc, îmi accept de fapt înfrîngerea.
Şi orice aş face, parcă aceleaşi zile cu aceleaşi temeri se repetă la infinit, sunt parcă prinsă în năvodul lor.
Am mai avut perioade proaste, dar parcă n-au ţinut atît... Totuşi sunt nedumerită de ce nu sunt deprimată. Nedumerită, dar mulţumită.
Măcar atît.

2 comentarii: