Fiecare dimineaţă ar trebui să însemne un nou început, cel puţin teoretic.
La prima oră, aşa se şi simte. Abia după ce-ţi sorbi cafeaua cu mulţumirea aceea pe care nu ţi-o poate lua nimeni, începi să te gîndeşti la rahaturile care ştii că ţi se vor întîmpla peste zi, sau bănuieşti că se vor insinua, ca să-ţi facă praf orice urmă de entuziasm.
De asta m-a tot gîndit în ultima vreme că ţara asta mă termină psihic prin felul haotic prin care îşi justifică existenţa ca stat. M-am mai gîndit şi că domnul Iliescu îmi datorează douăzeci de ani din viaţă şi vreau să mi-i cer înapoi.
Să-mi dea el seninătatea lui de vulpoi bătrîn uns cu toate alifiile şi eu să-i dau la schimb zbuciumul şi strădaniile de a supravieţui fiecărei zile. Să mă plătească pentru incapacitatea de a mă adapta unei lumi străine mie, o lume cu care vorbesc aceeaşi limbă, dar doar atît avem în comun.
Mă simt ca Moldova de peste Prut: înstrăinată, săracă, la limita răbdării.
E MULT MAI BINE DACA TE SIMTI CA O MOLDOVEANCA, VESELA ,INDRAGOSTITA,IMPLINITA.:)
RăspundețiȘtergere... rasphootuta...
RăspundețiȘtergereStiu atat de bine starea asta. O duc cu mine peste tot, si nu-i gasesc leac. Si io sunt moldoveanca, mda.
RăspundețiȘtergere@anaid, mă refeream la Moldova di pisti Prut :))
RăspundețiȘtergere@Leo, am corectat deja şi dacă rămînea Moldova asta a noastră, n-am spus-o deloc cu răutate :)
RăspundețiȘtergere@Zwk, răsfutuţi suntem cu toţii.
RăspundețiȘtergereVreau si eu sa zic ceva. Iliescu ca cacatul in carca cu cacao!
RăspundețiȘtergere@John, nici tu nu zici rău!
RăspundețiȘtergere...Eu am inteles. Numai ca nu intelegeam de unde si pana unde sunt moldovencele asa de vesele ? :D
RăspundețiȘtergere@Leo, anaid traversează o perioadă de negare, d-aia!
RăspundețiȘtergere