sâmbătă, 3 aprilie 2010

Pentru că....

...am tot timpul sentimentul că greşesc. Peste tot: şi la serviciu şi acasă.
Îndoielile mă fac vulnerabilă, iar vulnerabilitatea îmi slăbeşte voinţa.
O voinţă slăbită îmi aduce deservicii.
Subaprecierea îmi alterează ego-ul.
Un ego alterat îmi diminuează şansele de a fi eu însămi.
Eu însămi aş fi perfectă, dacă nu m-aş subestima.
Perfecţiunea ar exista dacă n-aş avea îndoieli, dar viaţa ar fi plictisitoare şi n-aş mai tînji după Divinitate.
Pentru că, Divinitatea există doar pentru că avem îndoieli.

5 comentarii:

  1. @blu, tu ai bicicletă... eşti fericit :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Degeaba, nu-mi iese nimic. Mă consider ok cu datul până când mă duc pe la un concurs sau pe lângă nişte oameni mai biciclişti şi mă cac pe mine de ruşine. They all say you to 'Fuck up!'.

    Am visat că mergeam la şcoală aşa, http://www.youtube.com/watch?v=zIR0Xky9Gr8 , cul rău visul.

    RăspundețiȘtergere
  3. @blu, ba faci ceva foarte bine şi-anume, scrii :)

    RăspundețiȘtergere
  4. A, da. Totul a început când vroiam să scriu şi eu ceva pe sarenochi şi mai tot ce scriam era decăcat. Domnu Kalu mi-a mai deschis mintea mea mai nasoală decât o labă tristă către lumea aşa cum e, deşi câteodată trăiesc doar cu impresia.

    În altă ordine de idei, am şasă drafturi la care scriu pe furiş, cândtoţidorm dar n-am chef de filozofat pe-atunci.(nha e tata acasă, e naşpa dacă află de blog)

    Şi totuşi, nu-mi place cum mă exprim...

    RăspundețiȘtergere