vineri, 23 aprilie 2010

Madonnele noastre

Văd că e la mare modă să fii cîntăreaţă şi să ai trupă de dansatoare. Acum cîteva zile am văzut-o pe Andreea Bălan tăvălindu-se lasciv pe scena lui Măruţă, înconjurată de cîteva surate aproape-n cururile goale.
Fata asta încearcă-n fel şi chip să stea-n atenţia publicului (minor) şi s-o imite de atîţia ani pe Christina Aguillera, cu deosebirea că aia are voce iar Andrea cel mult cît o coristă de  fostă intreprindere de textile, în comparaţie cu ea.
Azi, pe aceeaşi scenă s-a produs şi Daniela Gyorfy care după ce-a scăpat nişte lacrimi pentru maică-sa paralizată de treizeci de ani şi-a pus nişte ochelari cu paiete pe lentile prin care nu vedea nimic desigur, dar pe care artistic îi tot dădea jos de pe ochi ca nu cumva să pice peste publicul leşinat de entuziasm.
Avea şi ea dansatoarele ei, tot aşa cu curu' p-afară, care se unduiau fără s-o eclipseze desigur,  pe nu-mi dau seama ce gen de muzică; mi s-a părut un amestec de house cu dracu' ştie ce.
Am băgat de seamă că în disperarea după nunţi, botezuri, cumetrii, fetele astea fără talent urmează tiparul Madonnei: nu contează că n-ai voce, important e să stai cît mai mult crăcănată. Doar că, pe vremea cînd Madonna îşi arăta toate cele pe scenele lumii, ea avea şi bani şi avantajul că nimeni nu mai îndrăznise pînă la ea s-apară cu fofoloanca-n panglici şi deci, să şocheze prin prezenţă, compensînd astfel o voce comună.
Şi ca să fiu mai clară, "artistele" de la Măruţă au tot atîtea şanse să egaleze succesul Madonnei, ca şi Ştefan Bănică pe cel al lui Elvis.
P.S. Loredano, ai grijă că-ţi suflă astea mai tinere-n ceafă! Pune şi tu mîna şi scoate un Like a Prayer al tău, numa' vezi să nu dai foc la cruce că te afurisesc toţi prea fericiţii şi te scuipă toate babele ştirbe care n-au prins sarmale la ultimu' praznic!

2 comentarii: