vineri, 2 aprilie 2010

Luaţi mielu'

Mi-am vopsit ouăle. Nu ale mele, cu toate că pomenisem undeva cum că cineva,(nu spui ţine) a zis că posed coaie ouă. Am dezmierdat mielu', ptiu bată-te norocu'... nu te hlizi, l-am dezmierdat cu ierburi, sare şi piper, l-am împănat cu usturoi şi-am pus doi-trei stropi de oţet balsamic şi felii de lămîie. Asta încă de ieri şi mai stă aşa pînă mîine. Am făcut şi-o plăcintă cu mere, că la cozonaci mă bag că-s curajoasă, doar că nu mi se coc pe dinăuntru. Ca-n bancu' ăla cu ţiganu' care vrea să vîndă un cal orb unui muşteriu. După ce calu' se izbeşte-n toţi copacii şi zidurile, clientu' zice: bă ţigane, calu' ăsta-i orb. Nu domnu', îi curajos! zice ţiganu'.
Mîine bag mielu' la cuptor şi pun sarmalele la fiert. Şunca şi ridichile cu ceapa verde le tai doar şi le aşez pe platou, pentru că duminică-mi adun familia obligat-forţat la masă.
Cu toate bunătăţile astea, holul meu pute de trăzneşte a pişat de mîţă. Asta pentru că Pitituţa mea are un amorez în trei culori pe care l-am botezat Jozsi şi care are îndrăzneala să intre-n casă şi să-şi marcheze teritoriul cu cîte-o şpriţuială de pişat pe unde nimereşte, ca un nesimţit care se află.
Dimineaţa o aşteaptă la uşă, seara îl găsesc la uşă. Aseară le-am dat ce-a căzut de pe miel, adică ce-am curăţat, pieliţe şi grăsime şi-au împărţit frăţeşte. Jozsi e îndrăgostit mort, miaună şi jeleşte cînd intră asta mică-n casă. Dar nici ea nu e mai brează... intră doar ca să aibă de unde ieşi.
Iniţial, m-am opus poveştii de iubire din motive total egoiste: n-aş prea vrea pui în trei culori şi-n plus, nu ştiu de unde vine, dacă e de familie bună, că de viţă nobilă clar nu e. Pînă la urmă am cedat, că-n fond nu pot să stau eu să-i păzesc curu' şi în calea dragostei adevărate nu te poţi pune de-a curmezişu'.
Dar, se ridică o întrebare justificata şi-o dilemă totodată: dacă e să fie, ce fac cu puii? Cui îi dau spre adopţie?
A mai răsărit o întrebare: Cu cine mă duc la Înviere?
Locul de unde-mi răsar întrebările e nesfîrşit, aşa că mai întreb retoric: Mă duc la Înviere, sau fac ca în alţi ani scandal degeaba şi seara mă apucă lenea, frigu', somnu' şi alte minciuni?
Vă zic mîine ce şi cum.
Paşteţi fericiţi!

2 comentarii:

  1. Un pisic, venea lângă mine, scotea un sunet ciudat, se-ntorcea şi mă şpriţuia. Nasol de tot, acum am scăpat dar nu mi-a surâs ideea cu castrarea.

    RăspundețiȘtergere
  2. @blu, pe mine încă nu m-a marcat niciunu'... poate simt c-ar fi ultima dată :P

    RăspundețiȘtergere