vineri, 16 aprilie 2010

Fraţilor, am învins!

Dragii moşului, I've been thru hell today. La şapte jumate m-am dus să mi se recolteze sînge pentru analize, la o clinică privată a unei dintre beizadelele vestitului rect(or) (fost) Maghiar, mare făcător de doctori docenţi la Universitatea din Oradea, mare ctitor de mănăstiri întru iertarea păcătelor de prea-lăcomie la bani, prea-prea şi mare-mare la tot ce mişcă prin judeţ şi nu numai .
Să ne-nţelegem, nu m-am dus la clinica asta privată ca s-o fac pe fiţoasa şi nici să contribui la bunăstarea familiei Maghiar, ci pentru că am card de la companie şi aproape totul e gratis.
După ce-am parcat în balta cea mai puţin adîncă şi bine studiată ca nu cumva să dau de vreo capcană şi să mă trezesc în noroi pînă la genunchi, mi-am scos fiţuica şi cardul să le-am la-ndemînă ca tot romanul care are impresia că atunci cînd e să dea o trimitere, un buletin sau orice hîrţoagă undeva, tre' să pornească cu ele-n mînă încă de acasă, dintr-un fatalism de neînţeles, sau pur şi simplu pentru că se teme ca nu cumva să- i înghită geanta sau buzunarele preţioasele hîrtii fără de care nu poate privi în ochi, aborda, şuşoti, milogi, peria nici un funcţionar, medic, asistent, parcangiu, poliţai, vameş, recepţioner şi tot ce mai trăieşte şi se hrăneşte din ban public.
Am ajuns cu alea-n mînă la recepţie unde stăteau trei fufe, una mai absentă ca cealaltă. Asta e iar o mare nebuloasă şi mister pentru mine: de ce o asistentă care nici măcar nu-şi face meseria ci scrie toată ziua numere de ordine şi mai clăpăceşte cîte-o tastură c-un vîrf de unghie de porţelan, îşi dă aere de parcă tu care eşti bolnav şi cu catastrofe-n cap ( voci în cazul meu), ai fi un căcăţel de muscă pe care vrei să-l ştergi cît mai repede, să nu-l mai vezi în faţa ochilor?
Na, după un brain storming de 15 secunde, m-au trimis în altă clădire la laborator. Dau să zic: am card. Una': nu-i nimic, ştiu fetele de-acolo ce au de făcut. Bun, dacă fetele ŞTIU, de ce să mă pun io cu căruţa-n drum, mă duc roată după policlinică, dibuiesc intrarea, urc două etaje şi mă pomenesc într-o hoardă de babalîci cu trimiteri în mînă, buluciţi în jurul unei alte asistente cu nasu' pe sus, un fel de Stăpîna Căcaţilor din Recipientele de Analiză, care face programări după cum o taie capu'. Pensionarii zic "săru-mîna" şi umili, ies. I-au programat pe săptămîna viitoare. Stau şi eu cu fiţuica mea în mînă şi-nţeleg că dacă-s cu plată, pot să intru acum.
Nu-mi vine să cred că a fost atît de simplu, ajung iar la o recepţie, cu altă minunantă care clăpăceşte o tastatură cu aer ocupat şi important, mai stau după vreo trei persoane, îmi vine rîndul, se uită la trimitere, se uită la mine şi dă să mă trimită jos.
Stai, că de-acolo vin, zic. Ele m-au trimis aici.
- Ele nu ştiau că aveţi card, vă trebuie o trimitere de la un medic CMU.
- Păi, eu de unde să ştiu? Le-am spus de card, au zis că ştiţi voi. 
 Nu vreau să ma las alungată, nu mi-am băut cafeaua şi deja încep să tropăi. N-am de ales însă, bestia mă dovedeşte, cobor iar, ocolesc  clădirea, mă duc plină de draci la maimuţele alea trei şi le iau la rost.
Zice una:
- Da' n-am ştiu ce card aveţi.
- De  ce nu m-ai întrebat, sau de ce nu m-ai lăsat să-ţi spun? De unde să ştiu eu cîte feluri de carduri aveţi?
Face ea ce face să ies eu de vină, încearcă să se justifice şi îi vine ideea salvatoare: avem gastro-enterolog. Fată, ce să fac io acolo? Se mai cîcîie, se mai uită-n monitoare, găseşte un cardiolog, îmi scrie pe-un peticel de hartie un număr, îl înhaţ să nu se răzgîndească, găsesc cabinetul. Stau  pe scaun liniştită că e doar un boşorog înaintea mea şi mă gîndesc că p-ăsta nu-l ţine mult, ca să nu-i moară-n cabinet.
Mai vine o pupăză cu mă-sa şi vrea să intre înaintea mea, dar mă uit suficient de urît ca să dea înapoi. Mi se scrie trimiterea şi alerg iar roată după clădire, ţopăi pînă la doi, trec printre alţi boşorogi, intru, mă-nfig trimfătoare cu trimterea-n mînă, aia se uită urît, io mă gîndesc că lasă că-ţi trece pînă te măriţi nasoalo.
Între timp, am ocazia să studiez cel mai ciudat cuplu pe care l-am văzut vreodată: ea e mică şi slabă genul anorexic, ştirbă, murdară şi are aspect clar de retardată. El e foarte înalt, are burtă deşi e tînăr, părul e ca la arici şi-i stă în toate direcţiile, poartă o bluză foarte, foarte murdară şi vorbesc tare despre chestii care ar trebui să-i privească doar pe ei. Dacă n-au avut grija asta, am tras cu urechea, că nici nu era mare lucru şi-am aflat că ea-i forţa mîna s-o ducă undeva unde el n-avea destui bani s-o ducă şi ca să fie mai convingătoare i-a reproşat că pentru fratele lui ar face asta. El neagă, cum că pe frate-său l-ar ajuta doar dacă nuşce calamităţi ar avea loc, ea face bot, el cedează şi-i promite c-o duce acolo, nu ştiu unde.
Mi se recoltează sînge în sfîrşit şi constat că mă lupt cu birocraţia  de două ore, pentru două seringi de sînge. Sîngele meu.
Mai am de facut Echo Doppler, da' cică doar  pe la zece. Întreb dacă vine medicul la zece şi insist să privesc maimuţa-n ochi. Nu mă poate minţi şi zice: pe la unşpe. Facem un compromis, îmi îndulcesc niţel vocea, îi iau numărul de telefon să sun înainte, să nu vin şi s-aştept aiurea. Unşpele ăla s-a dovedit a fi 1,30.
Nu pot să zic că a meritat pentru că s-a dovedit că n-am nici o arteră înfundată, că nimeni nu merită să fie aruncat de ici colo ca să afle că e sănătos, sau nu. Pot doar să zic că suntem nişte neamuri proaste, care nu avem nici măcar minim de bun simţ şi şapte ani de-acasă.
P.S. Vă rog să nu vă mai înghesuiţi la testările periei pe care tocmai am renunţat s-o mai inventez.
P.P.S M-a pus naiba să-i promit Ninei că mă las de fumat şi că duc cu ea la gimnastică. Acum vorbeşte ca şi cum m-aş fi lăsat deja şi io nu mai ştiu cum s-o dau la-ntors, că mi-e ruşine. Zice că ea cu cine mai bîrfeşte cînd o să fie babă?
P.P.P.S Încă mai aud voci.

14 comentarii:

  1. Super tare, m-am culcat la prânz şi auzeam voci din nou, ţiuiau urechile. Am stat aşa până când aveam impresia că mor şi nu mai îmi dădeam seama dacă e real sau nu. În caz de panică mişc din ce cred că pot. Mă simt paralizat apoi începe să-mi treacă, mă trezesc. E ciudat rău, le simt în valuri din ce în ce mai tari şi dupaia un buzz în cap. Le zic free trips...

    RăspundețiȘtergere
  2. De doă ori, acum trei ani am visat c-am avut heart attack. Credeam că nu mai apuc ziua de azi. Aş povesti, numa că e greu de explicat în cuvinte. După ce abia m-am trezit Îmi bătea inima mai să-mi doresc să nu mă fi născut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu m-am lămurit cu centrele astea private, la care ai card plătit de firmă. Știi ce se întâmplă? Dacă ar insista foarte mult să descopere ce ai, ar trebui să facă investigații. Acestea costă bani. Bani pe care centrul trebuie să-i acopere din abonamente. Ce interes ar avea să facă asta, să-și scadă din profituri?
    Mai bine mai cere o opinie, dacă tot nu te simți bine.

    Și LASĂ-TE de fumat! ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @cell61, crede-mă că medicul de la ambulanţă care mi-e prieten şi a cărui opinie o respect foarte mult, mi-a pus pe bileţel toate analizele posibile şi clinica mi le termină pînă luni, deci nu e după ei. Doar rezultatul de la Doppler îl ştiu deocamdată şi e bun, că de asta mă temeam.

    RăspundețiȘtergere
  5. @blu, să ştii că multă vreme din adolescenţă şi mulţi ani după, aveam coşmaruri. Cu părinţi ca ai tăi, nu te supăra, dar nu mă mir. O să treacă, aşa cum mi-au trecut şi mie, dar pentru atît, nu trebuie să-ţi doreşti să nu te fi născut :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mie-mi plac vocile din capul meu. imi place la nebunie sa vorbesc si daca n-am cu cine, vorbesc cu ele. cand or tacea inseamna ca vor sa ma omoare.
    sa mergi la sala in schimb este foarte distractiv. mai ales daca te uiti la altii. si daca ai si cu cine schimba opinii... e perfect.
    eu sunt nefumatoare convinsta de cand m-am nascut. dar daca nu renunti de bunavoie la fumat, mai tarziu te vei reapuca. constatare proprie pe grup de 7 persoane. asa ca fumeaza linistita pana iti vine tie sa te lasi.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anca, da' dacă nu-mi vine niciodată, Nina cu cine-o mai bîrfi cînd o fi babă?

    RăspundețiȘtergere
  8. cu vocile din capul ei! si sper ca o sa mai vii in vizita din cand in cand, nu? o bantuiala mica din cand in cand este foarte distractiva. macar pentru tine... :))

    RăspundețiȘtergere
  9. M-am umflat de ras, desi era vorba de boli, dar nah :) e de ras si de plans .... Daca am aduna la un loc tot ce povestim despre rahatzeala de la noi din tara, eheheeee .....
    O bataie de joc la sange, de tot omul obisnuit.
    Dar e bine ca suntem in stare sa facem haz de necaz! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. stiam eu ca nu te doboara! :)mai ai muuuuuuuuullllllllltttttttttteeeeeeeeee de scris! si-am sa fiu pe-aproape sa te citesc.;)

    RăspundețiȘtergere
  11. @ogarafgan, ce altceva ne rămîne de făcut?

    RăspundețiȘtergere
  12. @anaid, păi dacă era groasă treaba... scriam memoriile :D Oricum, nu tăceam.

    RăspundețiȘtergere