joi, 29 aprilie 2010

Domnie şi trufie

Că tot am pomenit iar de domnu' Lucian... Sîmbătă a tăiat porcu', deşi cînd am ajuns lîngă gospodăria lui. nu era ţipenie de om p-afară. Am coborît din maşină şi-am trîntit oleacă mai tare portiera şi-abia atunci şi-a iţit el capu' din cohia aia ce ţine loc de bucătărie de vară.
A venit spre noi cu rînjetu' ăla verde al lui şi privirea tîmpă, comună încă cîtorva rude de-ale lui. Acuma, nu pot spune exact care-s neamurile lui pe muntele ăla şi care nu, pentru că toţi seamănă între ei: acelaşi nas coroiat, aceiaşi ochi ceţoşi şi aceleaşi apucături şi trag concluzia că or fi rodul unor încrucişări necontrolate între rude de grad apropiat, cu scopul larg întîlnit de altfel, de a nu împărţi averea cu străinii.
Cînd s-a convins el că în bătătura lui e "om bun" şi-a luat şi sticloanţa în mînă, rînjetul i-a devenit mai larg şi cum îi adusesem spre disperarea nevesti-sii, un litru de pălincă, nişte ciocolată ălei mici şi-o cafea Minervei, că ne are grijă de casă, în sensu' că trece zilnic pe lîngă ea şi cam atît, ne-a dezvăluit c-a tăiat porcu', ne-a dat o carne de grătar şi mai tîrziu cînd am urcat iar după apă, jumări fierbinţi, proaspăt strecurate de Minerva şi-o pupăză de s-a aciuat la ei pe casă şi masă, cu faţă de urmărită general.
Domnu' Lucian făcu o glumiţă cu tentă sexuală despre poziţiile preferate ale Minervei, care l-a gratulat cu o privire criminală însoţită de alta clar promiţătoare de răzbunare şi dormit cu vaca-n grajd.
Cobor cu jumările, îs cam grase, da-s bune că focul abia se-ncinge în vatra din faţa cabanei şi stomacul gol a lăsat mofturile cam pe la jumătatea drumului Oradea - Beiuş, care e cea mai mare catastrofă de la Cernobîl încoace, iar hîrtoapele şi gropanele îţi dau o poftă de mîncare de n-ai văzut, plus că cică au şi efect terapeutic în cazu' în care ai pietre la rinichi.
În următoarele două zile, ori de cîte ori am ieşit sau intrat pe uşa cabanei şi am ieşit des din cauză de bere multă şi budă afară, am văzut în curtea lor aceeaşi imagine: Domnu' Lucian cu sticloanţa-n mînă, ba pe lîngă grajd, ba pe lîngă gater, ba pe coama muntelui şi pe Minerva muncind.
Şi dacă stau şi mă gîndesc bine, nu degeaba insistă el să i se spună "domnul" , că doar domnu-i domn şi-n şanţ: slugi are, nevastă harnică are, că de n-ar fi Minerva l-ar mînca păduchii şi l-ar pişa cîinii pe drum şi tot ce-ar cîştiga el cu gateru' lui s-ar duce pe băutură şi pun pariu, pe curve.

12 comentarii:

  1. atat de pitoresc si atat de romanesc! nu fi rea, nu-i si prostesc. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. da' nu-s rea deloc, eu doar observ :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ochiul tau e un pic cam critic vis a vis comportamentul taranului oman. randurile sunt savuroase. nu-s patriota incrancenata dar le acord milioane de circumstante,cred ca le merita! si-i si meritam.

    RăspundețiȘtergere
  4. dacă m-aş referi în povestiri doar la ţărani, poate aş părea subiectivă. dar povestesc ce văd, indiferent de mediul din care-mi provin personajele; aici în special, vorbesc despre comportamentul beţivanului roman, anaid... orăşean sau nu, n-are nici o importanţă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Povestesti tare bine, picant, usor cinic si mucalit, exact cum imi place, de citesc pe nerasuflate. Si eu ma plictisesc repede, de obicei.

    RăspundețiȘtergere
  6. subscriu la ce-a spus leo :))
    angela, am vazut filmul ala, aseara... fata draga, ma cam simt tare vinovata de o groaza de prostii care mi s-au intamplat in viata... chiar ca le-am chemat...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Leo, îmi pare bine că-ţi place :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anca, să ştii că nici sentimentele de vinovăţie nu duc la nimic bun. Obişnuiesc mai nou să-mi repet zilnic o chestie: viitorul nu există şi ştii de ce? Pentru că-l prefigurăm noi prin planuri, gînduri şi aşa mai departe. Cu trecutul trebuie să te împaci, adică să-l accepţi ca pe ceva ce nu mai poţi schimba şi eventual, să-l ignori:) Prezentul e tot ce avem.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-am scos palaria! Excelent. Sper ca nu te superi daca voi prelua acest post pe nlogul
    http://1001povesti.blogspot.com/, cu specificarea sursei asa cum este civilizat.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Sictireli, judecînd după siglă... tot la scorpioni nimeresc :))

    RăspundețiȘtergere
  11. şi totuşi, Sictireli, aş prefera să mă întrebi înainte, oke?

    RăspundețiȘtergere
  12. Data viitoare intreb. Ca intre scorpioni.

    RăspundețiȘtergere